duminică, 20 februarie 2011

poem aiuristic

O sa va rog sa ma scuzati. Astazi nu pot sa gandesc decat disparat.


Sunt in camera de sus
Te aud vorbind
Sunetul asta e muzica ce-mi canta in fiecare dimineata.
Dimineata, cand imi umezesc mainile
Si-mi privesc degetele stropite
Imi par asa subtiri si liniate
Legate ca in niste noduri fragile
Gata sa se desfaca la cea mai mica atingere.
Imi place sa cred ca pot sa fiu asa puternica
Incat sa nu fac niciodata ce spui

Nu te mai aud
Nu te ascult.

*

Uite- ochii-mi sunt doua gauri negre
Te asteapta sa te pierzi in ele
Pentru totdeauna.

*

Daca iubirea ta imi curge printre degete
Precum apa de aici
Nu o s-o las sa se piarda
O s-o evapor si o s-o pastrez in aer
Prin caldura mea.
O sa o las si sa ma sufoce daca trebuie
O sa inchid geamurile
Si o sa mor aici.

*
Nu esti mai mult decat un fir
Innodat in fiinta mea.

Te ridici din spuma de mare
Si o vad cum ti se rasuceste pe corp
In dantela alba, parfumata.

Sirop dulce curge din copaci
Vreau cu el sa mi te-mbraci
Sa te gust,
Sa te simt dulce.

Zorii
Calca pe umbre
Dimineata, la rasarit
Mi te gonesc, inger drag
Dar tu mai ramai dulce
Pentru inca un sarut rece.

Ti-ai agatat aripile in cuier
Si te-ai sters pe prag de praful de pe nori
Stii doar cat de curat e la mine in casa
Nu ai vrea sa strici nimic
Nu ai vrea sa se observe
Ca ai trecut pe aici.
Doar trupul meu iti mai poarta amprentele
Si urmele vinovate
Dar nu as avea cui sa ii dovedesc
Vreau sa le pastrez doar pentru mine.


Cand se deseneaza primele linii de lumina
Pe pervazul innegrit de noapte
Iti desfaci pleoapele pufoase
Ca la un semnal.
Iar eu ma trezesc odata cu tine
Ca si cum ochii tai ar fi legati de ai mei
Obisnuiti sa se deschida
Toti patru impreuna.
Mana mi te trage inapoi
Iar palmele-mi se strang in jurul mijlocului tau
Nu vor sa mi te lase sa pleci.

Sus, pe colturi de stele, urcand catre luna
Mai arunci o privire inapoi
Nu o face, dragul meu, fii atent
S-ar putea sa aluneci
Sau sa te zgarii in ascutis de stele
N-as vrea sa-mi inrosesti cearsaful dupa aceea.

20 de comentarii:

  1. Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.Gandhi

    RăspundețiȘtergere
  2. iubesti frumos Rosi, te ajuta inocenta.:)
    buna dinineata.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Cub de gheata topit dupa zambete: ms:)
    @Tibi: Este mai mult decat adevarat, este real.
    @anaid: o, multumesc, anaid! buna dimineata si tie!

    RăspundețiȘtergere
  4. - noapte buna, Rosaline!
    -iubesti cu adevarat, cind nu-ti mai apartii. existi, neconditonat,pentru el/ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos ,in ultima strofa am inteles ca in idealul de a atinge absolutul te poti rani atat sufleteste cat si fizic ,iar ceaseaful ar trebui sa fie scutul protector ,iar tu cea care il ajuta mereu sa se ridice. Nu stiu daca am inteles corect ,dar chiar mi-a placut ,iar o astfel de poezie merita analizata de catre noi foarte profund.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos Rosaline, asta se numeşte iubire adevărată :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Azucena: Orice interpretare e binevenita, iar ceea ce conteaza pana la urma e parerea pe care ti-o face tie, nu ce am gandit eu neaparat. E dragut ce crezi...
    @Ochelari de ploaie: ihim...face o ambianta placuta...
    @Kateryna: E numai fantezie...

    RăspundețiȘtergere
  8. "Uite- ochii-mi sunt doua gauri negre
    Te asteapta sa te pierzi in ele
    Pentru totdeauna."

    Frumos spus...

    Dar, uite, daca-mi permiti, iti voi face si o critica. Spre exemplu versurile:

    "Sirop dulce curge din copaci
    Vreau cu el sa mi te-mbraci
    Sa te gust,
    Sa te simt dulce."

    nu mi se par potrivite pe langa cele de mai sus. Mi se par cam prea...."siropoase", ca sa zic asa, fata de gravitatea celor dinainte, ce ar dori sa exprime profunzimea filozofica a iubirii, desi nu pun la indoiala sinceritatea. Sau fata de versurile acestea:

    "Nu esti mai mult decat un fir
    Innodat in fiinta mea."

    care chiar sunt interesante.

    Sper ca nu te-ai suparat...

    RăspundețiȘtergere
  9. Am vazut astazi, dupa 2 luni, comentariul pe care mi l-ai lasat la poezia "Azi". Am fost placut surprinsa si am intrat din curiozitate aici, in mica ta oaza de emotii. Iar acum, dupa ce te-am citit, ma simt inmarmurita de vorbele pe care mi le-ai scris la umila-mi poezie. Ai un condei fantastic si nu pot sa descriu cat de mica si emotionata ma simt pentru ca ti-a placut ce am scris.
    Tot ce vreau sa-ti spun este "multumesc!". Multumesc pentru ca iti pictezi sentimentele in cadrul blogului acesta, loc pe care intentionez sa il frecventez... si multumesc pentru apreciere...
    Pur si simplu, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Scuzele se accepta. As citi zilnic astfel de idei "disparate". Ingerii isi agata hainele in cuier si asculta Sonata lunii.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Motanule Incaltat: ei, cum sa ma supar? Orice critica si orice parere e binevenita! Stiu ca nu prea sa potrivesc versurile, de-aia le-am si impartit in fragmente si i=am zis "poem aiuristic". Pur si simplu imi veneau multe idei si nu aveam rabdare sa le organizez in poezii separate. Cat despre cele siropoase...mie mi s-a parut dragut sa ma gandesc ca as putea sa-l imbrac in miere de pe copaci. Poate am exagerat...

    @M.G:Ma bucur ca am reusit sa iti provoc asemenea emotii si ca iti place ce scriu. Crede-ma, tuturor ni se par poeziile noastre mici sau insignifiante, dar ai fi surprinsa cata lume le citeste si carora chiar le place ce-am simtit noi intr-un moment de inspiratie. Si eu iti multumesc pentru apreciere si pentru tot...
    @Un trup: :) M-ai facut sa zambesc. Ingerii sunt intr-adevar niste fiinte foarte ciudate.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cuvintele,
    picaturi de roua
    asezate pe o petala
    de suflet.
    Un inger,
    oprit din zboru-i,
    si-a racorit buzele
    si setea
    ce-i obosea aripa
    sorbind din visul
    cu roua,
    platind,atent,
    un fulg usor-
    permis de zbor-
    in lumi
    ciudate
    cu nori mov,
    unde cuvintele,
    banala marfa
    pe taraba vietii,
    sunt slefuite
    lung si cu migala
    si prefacute-n taina
    in diamant,
    in stea,
    in dor.

    RăspundețiȘtergere
  13. minunate ganduri, tatookis!
    multumesc ca le-ai impartasit si cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  14. cine să fiu? şi eu un grăunte de nisip. o tipă cu vise şi blog.
    mulţumesc pentru comentariu. also, îmi place cum scrii, în special poemele din acest post.:)

    RăspundețiȘtergere