joi, 17 februarie 2011

Liniste in diminieata alba

In jurul meu totul se filtreaza
In raze albe de lumina
Incerc sa raman treaza
Sa ma umplu de culoare pura, plina.

Pielea-mi refuza orice alta culoare
Razele-mi incanta trupul cu a lor dogoare
Iar eu stau intinsa pe cearsafuri albe
Cu palmele stranse si picioarele goale.

Sst, taci, nu face galagie
Si nu trage draperiile
Ai promis sa nu-mi faci niciodata rau mie
Lasa lumina, caci ador ale ei calduri
Nu atinge cearsafurile
Si scoate-ti hainele-alea colorate
Aici sunt toate albe si curate.

Intinde-te langa mine daca vrei
Dar, oh, nu disturba acest taram luminat de zei.
E mai alb si luminos
Ca niciodata.

10 comentarii:

  1. Deci primesti doar cu Alba ca Zapada ...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Asa, Haos Organizat, gandeste in contraste ;)
    @Invizibilul: Exact :)

    RăspundețiȘtergere
  3. acum imi zici de anotimp?
    Trebuie sa recunosti, aici e mai luminos decat la tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. E... orbitoare poezia! Atât de mult alb și-atâta culoare plină de lumină... îmi place! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. - n-as putea preciza. stiu doar ca-mi plce timpul cind singreaza vara, platind tribut albului iernii.

    RăspundețiȘtergere
  6. merge atat de bn cu melodia din fundal.frumos

    RăspundețiȘtergere
  7. - Buna , Rosaline! -
    - sa ai o zi frumoasa, ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Deniza C: Ma bucur ca te-a "orbit" poezia mea :)
    @Pauza de tigara: :)ma bucur ca fac o combinatie placuta.
    @Ben: O, multumesc. O zi frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere