Simt ca ma transform in ceva ce nu cunosc
Si mi-e teama de mine insami.
In fiecare dimineata vreau sa cred
Ca totul va fi cum a mai fost,
Dar pielea aurita e aici sa-mi raspunda
Ca nimic nu mai e la fel
Ca m-am schimbat.
In oglinda ochii-mi par stranii
Au stropi de soare adunati deasupra
Peste globurile castanii
Si genele-mi par raze de luna
Cum se onduleaza asa, in intuneric.
Parul are reflexe luminoase
De parca ar fi impletite in el
Stele albe.
Nu ma privesc in timpul zilei
De teama.
Am observat ca lumina ma face sa stralucesc
Si toti trecatorii imi zambesc
Fara niciun motiv.
Dar cel mai greu e cu aripile
Pe care mi le acopar cu o matase albastra
In fata cerului de ziua.
Noaptea ma transform
Si incep sa zbor prin camera.
Tu n-ai mai aparut
Dar gasesc pe pervaz
Puf de papadie
In fiecare noapte.
Are gust de zahar
Si poarta parfum de stele.
imi place noul background :D
RăspundețiȘtergereiar postul asta e superb :)
dragostea te modeleaza...iar noi ii cadem prada
RăspundețiȘtergereiti bate primavara in geam Rosi.
RăspundețiȘtergere@ Nymphetamine: Ma bucur ca te-a impresionat in mod placut. Am vrut ceva diferit, celalalt era prea sters.
RăspundețiȘtergere@ Pauza de tigara: Da, si asta. Eu, ma refer, insa, la fantezie. La faptul ca m-am transformat intr-o alta fiinta la propriu...
@ anaid: knock, knock! Ma lasi sa intru? :)
:) sunt convinsa ca ai adresa.esti binevenita oricand. :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia, se vede ca iubesti si ca esti fericita.
RăspundețiȘtergereMa bucur pentru tine :)