miercuri, 11 aprilie 2012

Complex floral

O durere crunta o incerca in ultima vreme, iar in ea parea ca se zbate un ghem, un nod care se zbatea sa se desfaca si sa iasa la suprafata. Ca un miez alb, crud si adanc increstat in trupul ei, acoperit de coaja, care incepuse sa se dezvolte la inceput incet in interior, abia simtit in junghiuri si pulsiuni dureroase la incheieturile verzi, iar acum puternic si hotarat, facandu-si drum prin pori, prin piele, catre aer.
Cel mai adesea durerea aparea in mijlocul zilei, cand statea intinsa la soare, iar caldura era atat de inabusitoare si totusi incredibil de placuta, dandu-i fiori stranii, cruzi de placere in fibrele-i inundate cu sange fierbinte; sau in zilele cu ploaie cand vremea o prindea fara umbrela pe strazile lungi si pustii, intunecate de norii grei ce pogorau asupra ei picaturi grele de apa. Ajungea serile acasa, innebunita de convulsii si scarsnind din dinti de durere, si-si cauta cu aviditate semnele pe brate, pe picioare, pe gat...
Erau acolo - pielite albe inflorite langa unghii, vene ingrosate de seva verde pe sub piele, in spatele genunchilor, fire de par incoltite de-a lungul intregului trup, pupile dilatate curios in irisii verzi ca de floare...

10 comentarii:

  1. Ah, cat imi place cum scrii... Si cand ma gandesc... vei ajunge faimoasa si eu voi putea afirma cu tarie ca "te-am cunoscut" inainte ca asta sa se intample... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, Joanne, e frumos ce spui, dar...de fapt de ce sa iti iau speranta? Poate, intr-o zi, cine stie...Pentru moment, cel putin, va am pe voi ca cititori, iar asta imi este deajuns. Si o sa va multumesc pentru asta de cate ori o sa am ocazia:)

      Ștergere
  2. Wow. Nu pot fi decat placut surprinsa... ai niste idei geniale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Impresionant. Pentru tine nu exista prea frumos pentru cuvinte, tot timpul reusesti. ^__^

    RăspundețiȘtergere
  4. Impresionant.A niste idei geniale.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rosaline...
    E atât de pur şi de genial ceea ce scrii încât mi-e greu să exprim. Pur şi simplu cuvintele tale se mulează perfect pe sufletu-mi bântuit de aceleaşi sentimente pe care le emană rândurile tale. Sublim!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici nu stiu ce sa spun...vorbele voastre ma bucura si ma ating pe suflet! Sunteti minunati, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. În ceea ce priveşte titlul tău, (îmi apari acolo, la omuleţi care par că citesc, altfel nu mi-aş fi permis) îmi spun, să tot fie doi ani, aproape trei, de când îmi spun "Eşti o pasăre, sunt o pasăre". Dar constat acum, (poate mai mult ca niciodată) vâzându-mi crezul scris negru pe alb, că e o religie nesănătoasă...
    Cum ar fi să fim păsări fără ca zborul ăsta să aibă drept să pună condiţii, să condiţioneze? Cum ar fi?

    Cristi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristi, simte-te liber sa-ti exprimi mereu parerile in privinta scrisului meu, ai tot dreptul asta in calitate de cititor. Cat despre ideea din titlu, intr-adevar, este dureros de adevarata, dar eu am luat-o in sensul ca... ma simt destul de slaba uneori, ca si cum nu as avea vointa proprie si tind sa ma mulez dupa parerile celui de langa mine, numai de dragul lui, caci mi-e teama uneori...de propriile mele pareri. E ca un rationament gresit care imi ghideaza uneori viata, dar face parte din mine. Si de aceea am ales sa il pun acolo, la titlu.
      Si daca am fi pasari...si daca am zbura, tot ar exista restrictii, asa-i. Daca ar fi altfel - ar fi o lume perfecta. Si lumea asta numai ideala nu e...

      Ștergere
    2. Înţeleg, pentru că după cum ţi-am spus, raţionamentul îmi aparţine şi mie.
      http://www.youtube.com/watch?v=BEcRUviStBE&feature=endscreen&NR=1

      Ștergere