Frica. Un sentiment pe care nu vi-l sugerez atunci cand incercati sa va indragostiti sau sa va atasati de cineva sau orice alta relatie interumana in care ne-am putea implica serios. Fricosii nu pot sa o faca, o incep fara sa vrea si o termina imediat ce au inceput-o de teama ca nu a fost corect inceputul. Apoi regreta atat inceputul, cat si sfarsitul, dar mai ales continutul pe care l-au ratat din lipsa de incredere. Stiu - nici eu nu inteleg. Dar asa este. Din experienta unei fricoase, urmatoarele:
Pe principiul ca si maine e o noua zi, mintea ta se inchide intr-o carapace de sticla, incapatanata, fisurandu-se incontinuu si spargandu-se pentru a se readuna, doar pentru a nu se intoarce catre suflet si a-i da ascultare. Motivul: teama. Teama ca nu o sa-l inteleaga, ca nu o sa stie sa-l multumeasca, ca nu o sa stie sa-i astampere dorintele de imposibil, de neatins. Ii e teama ca nu o sa stie sa se regaseasca in ele, ca nu va sti cine este si ce a devenit pentru ca-si doreste ceea ce-si doreste. Tematorului ii e frica sa-si doreasca. Ii e frica sa atinga acele dorinte, dar mai ales ii e frica sa se bucure de ele. De teama sa nu ii fie luate inapoi si sa cada apoi de si mai de sus. Ii e teama sa se relaxeze, de spiritul crud al vietii si al intorsaturilor ei de neinteles. Nu stie incotro ar putea s-o apuce cand va fi izgonit din imaginea-i de frumos, din faptura pe care credea ca o cunoaste, de langa cea pe care credea ca o iubeste. El nu va sti sa iubeasca pentru ca va uita de fiecare data tot mai mult ideea de la care a pornit, felul lui initial de a fi, imaginea originala a dorintei. Vezi, oare, ca totul porneste de la o simpla dorina. Pe care mintii ii e teama s-o asculte, trupului s-o implineasca, sufletului sa o simta.
Sa fugi de tine insati nu poti, caci oricat ai alerga, ratacitor, in lumea fara de capete, intr-un labirint inselator, iluizoriu, te vei intoarce, obosit, in locul de unde ai pornit, caci doar pe acela il cunosti, in fine, dintre toate cel mai bine. Sa stii de unde ai pornit, e un lucru bun. Cand nu mai stii unde esti, poti afla intotdeauna drumul de intoarcere. Eu nu am nici certitudinea asta. Niciodata nu-mi amintesc inceputul viselor mele. Sunt atat de lungi si grele de amintire, de speranta, de neadevar, de durere, incat o simpla intoarcere a capului ar insemna sa cad jos si sa nu ma mai pot ridica.
Am uitat, de altfel, cum am simtit, deoarece de fiecare data este diferit, experimentand o altfel de durere, tot mai adanca, tot mai de neinteles, tot mai incurabila.
Sa treci peste, nu poti. Nu poti decat sa speri. Sa speri ca sufletul tau va avea curajul sa simta intr-o zi, sa nu fuga de ceea ce-si doreste si ca-l vei putea tine intr-un singur loc atunci cand se invata cu placerea. Sa speri ca ziua de maine te va ierta si-ti va mai oferi o sansa. Pentru ca, fara garantia asta, nu ai cum sa te aduni de fiecare data, sa ridici capul si sa te orientezi spre un mers corect pe drum alaturi de ceilalti atunci cand te prabusesti impiedicandu-te in tine.
Frica, e mai mult decât un sentiment, e un blestem.
RăspundețiȘtergereSame here!
RăspundețiȘtergereLamaitza : frica nu este un blestem , haideti sa va explic putin ,,teoria mea" asupra fricii :
RăspundețiȘtergereFrica este o componenta a sistemului nostru spiritual ; exact cum este si iubirea si altele . Sentimentul de frica poate fi controlat 100% de noi . Eu nu dau crezare unei vechi vorbe din batrani care spune ca ,,trebuie sa iti infrangi frica(teama) " . Eu o consider total gresita !!! De ce sa ma lupt cu frica cand pot pur si simplu sa o controlez ? Sa o fac sa dispara ?
Poate vorbesc in dogii pe-aici si nu se intelege , asa ca voi lua un exemplu .
Ganditi-va ca in fiecare dimineata sunteti nevoiti sa treceti printr-o haita de caini , despre care se spune ca sunt agresivi . Normal , prima reactie va fi teama care va cuprinde la aceste cuvinte auzite . Veti trece cu teama si cu inima cat un purice pe langa acei caini , iar apoi incep sa latre sau chiar sa se repeada...de ce ?
Conexiunea poate fi realizata numai la 2 capete . In cazul nostru om-caine . Incercati sa treceti ascultand muzica i casti (pt a va distrage atentia) si nu va uitati la ei , veti observa ca nici nu se vor ridica de jos . DE CE ? Deoarece in lipsa temerii si a contactului vizual conexiunea nu a putut fi realizata .Daca conexiunea vizuala si spirituala (care includea temerea) povestea s-ar fi repetat .
Noi suntem propii nostrii stapani , peste sentimente , peste viata noastra , peste decizii , gandire si ratiune !
SENTIMENTELE POT FI CONTROLATE !!!
viorel, frica nu poate fi chiar asa de usor controlata si cred ca, daca te gandesti bine, vei fi de acord. Nu frica in sine ne deranjeaza de fapt, caci fiecare are propriile sale temeri care difera de la om la om, ci imaginea pe care o gaseste in noi si de care se leaga, provocand un sentiment oribil, chinuitor. Nu poti pur si simplu sa o faci sa dispara, caci daca ai fi putut, ea s-ar fi evaporat de mult in loc sa creasca si sa se dezvolte in mintea ta, la dimensiuni colosale. Frica creste pentru ca o lasi tu sa creasca, dar nu o poti invinge decat daca recunosti fata de tine insuti motivul ei.
Ștergerecat despre caini si muzica - interesanta ideea ta - eu de exemplu incep sa fredonez ceva cand e intuneric si ma sperii - dar se intampla sa nu functioneze. I s-a intamplat unui prieten sa fie muscat de un caine tocmai pentru ca asculta muzica atunci cand trecea pe langa caine. Se pare ca era un fel de transmisie sonora care il deranja si il irita.
in final, as vrea sa cred ca noi suntem proprii nostri stapani, dar din pacate exista ceva mult mai puternic acolo, precum frica, impiedicandu-ne sa facem lucrurile asa cum ar tb sa fie facute si, in final, sa devenim mai mult decat stapanii nostri, ci ai intregii lumi.
Vioreld : Da, îți dau dreptate, dar doar în cazul exemplului menționat de tine. Dar atunci când ești singur, în camera ta, într-un loc confortabil, într-o atmosferă plăcută și relaxantă, iar deodată, simți niște apucături bruște pe umeri? E un exemplu tras de păr, știu, dar e primul care mi-a venit în minte. Eu nu vorbesc de frică ca de un lucru pe care-l vezi, ci de frica pe care o simți.
Ștergerede multe ori frica este o trauma...
RăspundețiȘtergereFrica sau lasitate ...undeva intre cele doua, sufletul se face mic...pana se stinge. Iar noi in loc sa nu-l lasam sa se prapadeasca ii facem mai usoara caderea. Trebuie sa inveti sa fii curajos, chiar si atunci cand crezi ca nu poti fi. :)
RăspundețiȘtergereImpresionant!
RăspundețiȘtergeresi totusi iubirea ne poate schimba frica in curaj :)
RăspundețiȘtergerefrica trebuie tratata cu curaj :) e singurul leac. capul inainte, nu pierzi nimic, viata e o continua cursa cu obstacole...
RăspundețiȘtergere