O singura culoare

...e minunat ce-mi vad ochii, ce-mi simte fiinta cand se inteapa in acele nervoase de zapada, ce-mi ingheata-n vene cand ies pe usa blocului grabita si intru in iarna proaspat cazuta. Sa cad-un punct alb din nori nu as fi sperat, dar sa fulguiasca nebuneste o noapte si-o zi si sa nu se opreasca inca nici atat. Acum traiesc visul nesperat si ma astept din clipa-n clipa sa se sfarseasca, caci de adevarul lui ma indoiesc, atat de frumos imi pare.
Sa cer mai mult as indrazni - o saptamana de ninsoare, o lume alba fara de culoare cu nuante tari sub crusta inghetate, precum dulcele sub fondantele rosii ascunse, adormite-n nesfarsire, adormite pe vecie.
In goana nebuna s-alerg cu norul de zapada, iar picioarele sa nu mi se-opreasca decat cand talpile-mi vor prinde aripi albe de burice, si fum alb sa ma-nconjoare, tepi ascunsi sa ma doboare, tot as alerga cu palmele-nainte sa prind visele de coada, sa-mi ramane intre unghii resturi din ele si cu bucati de nori sa ma-ntorc acasa gustate dulci sub cununa de omat inainte sa se topeasca, printre degete sa-mi curga, pe podea sa-mi risipeasca spume de placere pur cereasca.