Sub cerul meu

Pentru ca sub cerul meu miroase a vanilie curata: mainile palide se ridica in cautarea lui zilnic, pretutindeni, schitandu-l stangaci, tremurator pe coli vechi, ingalbenite, in camera fara de aer
in petalele de floare plutind usor in zborul cazut
in omatul innegrit de pasi, de urme, de amprente, de oameni
in panglici fine mangaindu-ti pielea
in prajiturile usoare ce mi se topesc in gura cu iz de prospetime pura si de zbor, de libertate, de un efemer al zilelor de vara
in mainile tale arcuindu-se pe spate cu fire de pudra parfumata ramase pe sub unghii si cu piele mirosind a zahar, a dulce...
in ochii limpezi ai iubitei
in lacul linistit de seara
in oglinda de pe perete ce numai alb fundalul mi-l picteaza, in locul unde-mi este cerul.