Scrisori II

"La prima vedere s-ar fi putut spune ca era un scris de copil. Dar ceea ce in scrisul copiilor este neindemanare si neajutorare aici era violenta. Era vizibila impotrivirea pe care H. trebuia s-o invinga pentru a face din linii litere, iar din litere cuvinte. Mana copilului tinde sa se abata incoace si incolo si trebuie condusa. Mana ei nu tindea nicaieri si trebuia silita sa inainteze. Liniile care formau literele incepeau de fiecare data din nou, cand porneau in sus sau cand coborau, inaintea arcurilor sau a buclelor. Si fiecare litera era castigata dupa o lupta crancena, avand alta directie, oblica sau dreapta, adesea cu inaltime sau latime nepotrivita.
[...] Apoi am privit scrisul ei si mi-am dat seama cata energie si cazna a costat-o. Eram mandru de ea. Dar in acelasi timp eram trist pentru ea, pentru viata ei intarziata si ratata, trist pentru toata pierderile si ratarile vietii in general. Cand ai pierdut timpul propice, cand ti se refuza ori ti s-a refuzat vreme indelungata un lucru, el vine prea tarziu, chiar daca, de fapt, castigandu-l cu multa truda, il primesti cu bucurie. Ori nu exista "prea tarziu", ci doar "tarziu", si mai bine "tarziu" decat "niciodata"? Nu stiu.
[...] Am pastrat toate mesajele ei. Scrisul i se modifica. Mai intai forta literele in aceeasi directie oblica si la inaltimea si latimea corecta. Dupa ce i-a reusit acest lucru, scrisul i-a devenit mai relaxat si mai sigur. Cursiv nu va fi niciodata. Dar castiga ceva din frumusetea severa ce defineste scrisul oamenilor batrani care au scris putin in viata."

("Cititorul" de B. Shlink)