Insecta

"E totuşi o insectă fină
Al cărui ac e ca un dar..."

Nu ma astept sa intelegeti cele ce urmeaza. Nici eu nu mi le pot explica prea bine, asa cum nicio spaima rece nu se poate explica..

 Nu te pot dezlega, copila bruna, cu ochi patrunzatori. Nu-ti pot dezlega enigma ochilor ce ma provoaca, nu-mi pot explica sentimentul ce ma-ncearca. Caci placere nu e, dar spaima nici, iar vraja nu o pot numi, caci fiori sa ma cuprinda in vraja nu se poate implini.
 Deasupra ochilor deschisi ca doua ape in care se-oglindeste luna, deasupra secretului nerostit ce impietreste in pupila intunecata, gene mari ca de insecta, ca din aripi lungi si fine, se intind in zbor sa imi atinga pielea, s-o intepe, s-o loveasca, s-o patrunda pan' la sange si din ea sa se hraneasca.
Iti intarzii mult privirea, si c-un chip tacut de fata tanara, uiti ca nu sunt din locurile tale, de printre flori si seva dulce, ci o simpla pamanteanca ce nu poate sa reziste unui joc perfid al mortii, ce nu poate cadea prada flirtului nervos al unei zburatoare ce nici o zi nu traieste, poate, in lumea mea. De simtit, nu simti decat placerea, caci mai mult nu-ti poti permite, decat sunetul extatic al pielii crude ce curge un strop de viata. Sa ramai nu poti, dar vrei, cu privirea-mi sa te joci intr-o clipa de plictis capricios, si sa-mi lasi apoi pe piele urma vanata de sarutare, dureroasa-ntepatoare, furata-ntr-o secunda pe tacute, sub privirea-mi goala de orice impotrivire.