luni, 10 septembrie 2012

Organic compass



Cat astept momentul in care viii, atent si tacticos, imi dezlegi nodul din burta si imi intri incet in stomac, in mine, si-ti intinzi mana mare si calda acolo sa-mi strangi inima in palma. Inima mea nu bate niciodata mai frumos decat intre degetele tale blande, apasand-o incet pe trupul moale, facand-o sa se simta dintr-un organ ciudat fara forma si fata in ceva frumos. Inima mea se simte mai frumoasa cand tu o atingi. Trupul meu functioneaza mai bine cand tu esti in el, si te plimbi incet prin mine,  intinzandu-te delicat intre peretii lui, curatindu-i incet de durere si murdarie, dezmierdandu-i apoi cu limba moale si calda. E atat de cald acolo, langa inima, si atat de stramt spatiul, incat inca nu stiu cum poti sa rezisti acolo si sa nu te sufoci de durere, caci trupul meu e claustrofobic si isi cauta mereu alte si alte gauri sa respire.Dar ele sunt astupate de membrele tale  care stau intinse la extremitatile mele, inchizandu-mi fiinta complet, ca pe o forma geometrica cu care se potriveste perfect si care aluneca incet la locul ei fara vreo intentie de a se mai desprinde vreodata de acolo. Stam intinsi si nu mai simtim nimic noi doi, unul intr-altul, cautandu-ne si explorandu-ne adanc inauntru, acolo unde nu ne-am gandit niciodata ca ne-am fi putut uita, stabili si apoi indragi.
Mi-am facut casa in corpul tau, m-am culcat acolo si nu vreau sa ma mai trezesc.
Sunt invelita de sange si organe, m-am reintors in burta gazdei mele, dar de data asta ajunsa la maturitate, si simt ca pe gazda mea o doare de cat de mare sunt, si de aceea incerc sa o mangai si sa incerc sa o fac sa se simta si ea confortabil cu mine acolo, caci nu intentionez sa plec prea curand.
Sunt o fiinta nenascuta inca din tine, iar cand am sa ies de acolo, am sa fiu o mica parte din tine, purtandu-ti amprenta a tot ce este mic si ascuns, intim in tine si credeai ca nu cunoaste nimeni – dar acum eu te cunosc si, fara sa vrei, ai lasat o alta fiinta sa se uite la tine si sa te fure, sa ia cu ea o bucata din tine, poate chiar cea mai importanta.
Sunt mai plina acum, sunt mai completa, caci eu nu am dat nimic din mine, dar am luat – si inca cat – iar cand tu o sa iesi intr-un sfarsit din mijlocul meu si ai sa-mi legi ametit buricul la loc, am sa zambesc si am sa te strang langa mine. Am sa am grija de tine, pentru ca stiu ca acum esti dependent de mine, caci trupul tau se intoarce mereu la al meu si cauta inca bucata aceea lipsa de care a fost despartit. Te orientezi dupa mine ca dupa o busola, iar eu sunt acolo cu tot dragul sa te ajut sa nu te mai pierzi vreodata de mine.

8 comentarii: