Cantec despre inima si suflet II - Sucubul

Ochii ei de diamant – le pot simti taisul pe spatele tau si fara sa ii privesc, despicandu-te in taisuri drepte, de o precizie infricosatoare in unghiurile obsesiei ei, scormonind pana in adancul fiintei tale dragi. Ghearele ei – le pot simti furnicand in sus si in jos intre cocoanele albe de lumina ale coloanei tale de oase, scormonind inauntru dupa sentimente ce nu exista macar. Degetele, pielea, bratele ei – afundate in tine pana la coate – aproape ca le pot simti scufundandu-se in tine si in mine deodata, facandu-ma sa halucinez nebuneste despre diamante de luna, despre raceala astrului acestuia inspaimantator – stralucitor de dureroasa, ca si cum durerea ar fi inceput brusc sa aiba forma de gheata si sticla, si de cioburi ascutite ratacite in sangele nostru – si despre ciocuri - ciocuri albastre de pasare batand sacadat in inimile noastre ca in pereti goi de case ce nu se vor deschide vreodata.