Dulceata amara pentru borcanele de toamna

Sangele curs peste pielea crapata din genunchii tineri ai copilei asezata in pozitie indiana pe ciment – sange oprit in loc si incrustat peste cicatrice - atrage albinele si alte zburatoare mai ceva ca o bucata putreda de carne sau o floare cu polen colorandu-se ispititor in lumina fierbinte a soarelui soarelui, astfel aratand – aducand oarecum a boabe de sirop din scoarta copacilor – dulce si crocant.

Sangele tau – negru si stralucitor in lumina lacrimilor cazute peste el – a ramas nemiscat in gramajoare de durere in gramajoare de piele... in gramajoarele de trup din tine cazute pe jos.

De cand au devenit ranile tale, copila trista, festin pentru insecte, pofta in ochii altora si indiferenta intr-ai tai ?...