Aer liber

Mă întorc și nu mai e.
Până acum adormeam noapte cu numele tău în gură
Așa cum bebelușii adorm cu sânii mamelor lângă buze
Eu nu reușeam să mă liniștesc fără să mă hrănesc cu imaginea ta
Adormeam la respirația ta, mă trezeam la realitatea mea
Murisem și visam că mă nasc din nou, ca atunci când eram împreună
Înainte să îmi dai drumul în lume, înainte să ne despărțim
Înainte să mă naști cu durere și țipăt
Tu ai simțit-o ca pe o eliberare, mă ținusei în tine atâta amar de vreme
Încât voiai să fii ușor din nou, liber, singur din nou.
Eu am simțit-o ca pe o sufocare
M-am născut din tine și mor singură acum
Așa îmi ziceam
M-am chinuit cu lunile să reușesc să mă mișc
Cu anii încă până să învăț să vorbesc cu lumea de afară
Dar cumva ceva s-a formulat și a ieșit din mine
Împreună cu tine, atunci când nodurile din stomacurile noastre
S-au legat pentru totdeauna, și ne-au strâns în noi
Am știut că acum sunt numai pentru mine
Și te-am vomitat, ca pe o boală, la cel mai apropiat coș de gunoi
Iubirea. O boală.
Crescusem. Și vedeam că corpu-mi începuse să nu mai semene cu tine
De unde, până atunci, te vedeam în oglindă la fiecare mișcare
Ceva se schimbase, nu mai erai tu
Tu și cu mine
Doar mine acum.
Mă întorc și nu mai e
O amintire în spatele meu, doar aer
Cerul liber nu poartă coșmaruri
Nu vrea să mă sperie
El a fost dintotdeauna un suflu de căldură,
Chiar și în nopțile de iarnă,
Pe care eu am învățat să îl trag în piept
Abia târziu, când am înțeles că nu mă înec
Ci corpul meu respiră
Din reflex
A învățat să supraviețuiască.