sâmbătă, 7 decembrie 2019

Oglinda lui Erised

Depression - Erik Turner.
Acum demult, când eram copilă
N-am mers ca lumea și am căzut într-o oglindă
De atunci nu m-am putut întoarce
La familia mea
Și am căutat-o în lung și în lat
Am uitat cum arăta
Mama, tatăl și fetița mea
Am ținut minte doar cum se simțea
Să vii noaptea într-un pat
Și să adormi ținută lângă cineva
În oglinda mea ne învelim cu pături
Și punem perne sub cap în loc de brațe
Dacă mă trezesc, tot nu e realitatea
Și mă uit până mă ustură ochii să văd ieșirea
Și trebuie să mă culc la loc
Căci corpul meu de pământ mă doare
Mă cheamă înapoi să uit
Ca să nu înnebunesc de tot
Vezi tu, aici se moare
Înainte să găsești fericirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu