sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Amintire...

Si cu toate astea inca scria. Chiar daca cerneala i se terminase, chiar daca florile au ars, chiar daca el a plecat, chiar daca ploaia inca mai plange la geam. Ea era inca acolo, cu ochii uscati de plans, cu privirea goala, cu mainile atarnand inerte in poala, cu versuri alergandu-i innebunite prin cap. Le simtea si inca cum! Gandea in versuri. Doamne, si numai cand realiza acest lucru isi dadea seama cat de ciudat suna...Dar ea trebuia sa scrie...Chiar daca era o ciudata.
...
Auzise totul despre acea moarte...despre o moarte a unui poet, a unui cantaret, a unui mare om...a tot ceea ce putea insemna lumina si simtire in sufletele unor oameni. E incredibil cum un simplu nume poate aduce tremurul atatora buze care-i respirasera silabele cu atata sete, durere: Adrian P.O simpla idee ii inflorise in minte butonand plictisita telecomanda...o amintire. O amintire mai dureroasa decat orice ar fi insemnat el si plecarea lui in momentul acela. O melodie...un refren...o imagine...un gand...o fetita fluturand o esarfa in spirale in fata balconului, cu o expresie aeriana, vesela pe fata...mandra oarecum la gandul ca mai stie macar cateva versuri din cantecul preferat al parintilor ei. Parca si vedea serile intunecate, in fata TV-ului vechi, negru, la care aparea un om batran, cu par lung si chitara, cu sunete melodioase rasunand in incapere, cu o balada trista si imaginea parintilor sai incantati, imbratisati acolo, langa ea. Macar o clipa ar  mai fi vrut sa dea inapoi, ca sa revada acele chipuri fericite, acea fetita multumita, nestiutoare care traia simplu si frumos o viata ce nu-i apartinea, o viata efemera, ce curand....avea sa se sch nuu, sterge asta...Ro mazgali repede cuvintele si lasa fraza neterminata. Ochii ii coborara pe geamul stropit, pierduti in timp...
...
Si cu toate astea inca scria...Pt ca stia ca asta ii era menirea...: sa scrie..sa scrie....sa scrie...
...
Nu era nevoie sa-si priveasca chipul in geamul albastrui ca sa realizeze ca imaginea pe care o vedea acolo cu ochii mintii nu era aceea din prezent...ci a unei fetite spiraland o esarfa in fata balconului...
http://www.youtube.com/watch?v=XLD4t-0i2jo&feature=related

Un comentariu:

  1. Cînd vei scrie prima ta carte, vreau s-o citesc neapărat. Trebuie s-o scrii :X:X
    p.S ador blogu`asta <3

    RăspundețiȘtergere