...
Auzise totul despre acea moarte...despre o moarte a unui poet, a unui cantaret, a unui mare om...a tot ceea ce putea insemna lumina si simtire in sufletele unor oameni. E incredibil cum un simplu nume poate aduce tremurul atatora buze care-i respirasera silabele cu atata sete, durere: Adrian P.O simpla idee ii inflorise in minte butonand plictisita telecomanda...o amintire. O amintire mai dureroasa decat orice ar fi insemnat el si plecarea lui in momentul acela. O melodie...un refren...o imagine...un gand...o fetita fluturand o esarfa in spirale in fata balconului, cu o expresie aeriana, vesela pe fata...mandra oarecum la gandul ca mai stie macar cateva versuri din cantecul preferat al parintilor ei. Parca si vedea serile intunecate, in fata TV-ului vechi, negru, la care aparea un om batran, cu par lung si chitara, cu sunete melodioase rasunand in incapere, cu o balada trista si imaginea parintilor sai incantati, imbratisati acolo, langa ea. Macar o clipa ar mai fi vrut sa dea inapoi, ca sa revada acele chipuri fericite, acea fetita multumita, nestiutoare care traia simplu si frumos o viata ce nu-i apartinea, o viata efemera, ce curand...
...
Si cu toate astea inca scria...Pt ca stia ca asta ii era menirea...: sa scrie..sa scrie....sa scrie...
...
Nu era nevoie sa-si priveasca chipul in geamul albastrui ca sa realizeze ca imaginea pe care o vedea acolo cu ochii mintii nu era aceea din prezent...ci a unei fetite spiraland o esarfa in fata balconului...
http://www.youtube.com/watch?v=XLD4t-0i2jo&feature=related
Cînd vei scrie prima ta carte, vreau s-o citesc neapărat. Trebuie s-o scrii :X:X
RăspundețiȘtergerep.S ador blogu`asta <3