Penita i se opri nemiscata in aerul greu de la atata parfum. O privi, o tinu strans in mana tremuranda. O mai privi o data. O picatura neagra de cerneala se prelinse de pe varful ascutit pe foaia alba de hartie, ridicand parca si mai sus mirosurile de vanilie si trandafiri ce pluteau in camera. Parea ca orice miscare ce ar putea disturba linistea oricarui obiect de acolo le-ar fi intetit, le-ar fi accentuat si mai mult prezenta. Asa ca Ro privi ingrijorata la focul din camin care se inalta cu limbi mari, rosii catre buchetul trantit langa soba, rugandu-se ca mirosul sa dispara o data si o data. Stranse pleoapele cu gene lungi, arse, acoperindu-si ochii caprui ce semanau a doua planete uriase de ciocolata si scapa stiloul pe foaia innegrita de cerneala.
Nu ar mai fi putut sa scrie. Stia asta. O stia mai bine ca oricine. Mai bine ca insusi Jo, fratele sau care-i zicea grav de fiecare data, ca un deznodamant clasic, patetic, smuls, parca, din dramele siropoase de la TV : "Mda. Ei bine, Ro, se pare ca totul ajunge la un sfarsit. Asta e sfarsitul tau, al poeziilor tale, al penitei si, nu in ultimul rand, al cernelii negre din calimara pe jumatate goala. Vezi tu, cand cerneala aia infecta de acolo se va evapora, atunci vei stii ca este sfarsitul. Nu va trebui s-o spun eu.". Si nu trebuie s-o mai spuna, nici macar s-o mai gandeasca.
Cu ochii strans inchisi vizualiza sticluta mica, rotunda, picurand un ultim strop in pipeta insetata, ducand-o spre stilou, uscand-o pe hartie. Cu viteza melcului, a firicelelor imperceptibile de nisip ale secundelor ce se scurg intr-o clepsidra, picatura aluneca prin filtrurile infinite de aer, se desface in boabe negre, minuscule, se fragmenteaza intr-o mie de stropi si cade cu un pleosc pe hartie. Si asa a fost sa fie.
Ro se ridica nervoasa de la masa, dadu hartia la o parte cu un gest plictisit si arunca buchetul in foc.Isi lua cana din care iesea un iz vanilat, dulce si-i varsa continutul in closet cu un gest scarbit. Apoi, dand drumul la jetul de apa, se intoarse langa foc si, cu sunetul picaturilor de apa din chiuveta rasunandu-i in cap, privi in gol. Ochii ciocolatii ii erau indreptati spre trandafirii mari, sangerii ce rugineau sub caldura inabusitoare a focului.
O ultima petala se stranse, gusta cu un tremur gura fierbinte a focului si se-nnegreste de durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu