- Plec, T., zise ea cu o voce glaciala.
Cuvintele ii sunau nenatural.
- Mda, si eu ar trebui sa ma pregatesc sa plec, se face tarziu.
T. se uita la ceas, si lasa ceasca pe masa, ridicandu-se. Ea il privi:
- Nu asta am vrut sa spun. Plec.
- Cum adica pleci, iubito, ce vrei sa zici? era inca distras in drumul lui spre cuier, lunadu-si jacheta neagra de toamna.
Oare nu o auzea?!
-Am zis ca plec. Nu poti sa te opresti o clipa? vocea ii devenise usor iritata.
El se opri deranjat.
. -Ro, nu vezi ca ma grabesc? Zi mai repede ce ai de zis si lasa-ma sa plec.
Ea il privi. Avea o privire rece care-l sperie putin, dar era mult prea grabit ca sa acorde iar atentie toanelor ei.
- Hai ca ma enervezi! Eu am plecat.
Isi trase haina pe umeri, isi lua servieta, deschise usa si dadu sa iasa.
- Foarte bine. Du-te! Totusi, cand te vei intoarce nu ma vei mai gasi aici. Vorbesc cat se poate de serios, adauga ea observandu-i privirea ironica.
Cat il ura! Nicio clipa nu o ascultase, nicio clipa nu-i daduse atentie!
- Ro, draga mea, esti in toate mintile sau ai dormit prost azi-noapte? Din nou.
Ea rase:
-Cu siguranta nu asa de bine ca tine, scumpule. Banuiesc ca e o companie destul de...incitanta F. Totusi, asta nu mai conteaza. Ziua s-a terminat, "noi"...s-a terminat. Plec.
- Iar una din crizele tale stupide de gelozie. Trebuia sa-mi imaginez. Draga mea, nu e ceea ce crezi tu...Ai primit buchetul de trandafiri pe care ti l-am trimis?
Ro se uita la el plictisita. Oare chiar nu isi dadea seama ca nu va mai juca iar dupa un scenariu vechi, insipid si patetic toata aceasta istorioara? Arunca o privire in cafea. Formele se dispersasera, oprindu-se mute in ceasca neagra.
El paru sa-i dea totusi atentie, caci se apropie incet de masa si se aseza pe vine langa scaunul ei.
- Draga mea, nu plange! ii sterse un firicel de paa ce i se scurgea pe obraz.
O, Doamne! Plangea?! Ce prostie. Il privi cu ochii goi, il atinse incet pe fata si se ridica de la masa. Turna mecanic ceasca de cafea in chiuveta, spala lingurita si farfurioara, le pusa in bufet si deschise usa de la intrare. Ii facu un semn sugestiv cu mana spre curtea inca intunecata de dimineata:
- O zi buna, dragule! Sper sa te bucuri de ea.
El zambi usurat, se ridica din locul in care incremenise privind-o, meditand, procesand informatia si gandindu-se cum sa-si impace iubita geloasa. Dar se pare ca problema se rezolvase de la sine. Slava cerului!
Sarutand-o sec pe buze, T. se gandea deja la F., la ce jocuri mai pregatise pentru el, la cat de bine avea sa se simta azi...
Ro stia toate acestea, si le imagina in mintea lui slaba, doborata de placeri marunte, aroganta, egoism...Nimic nu mai avea sa fie la fel. Inchise usa incet in urma lui si se urca in dormitor incet. Deschise un sertar si scoase un rucasac vechi de calatorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu