In toamna tarzie
Am cautat o poezie
Printre frunzele de-arama
Ce se leagana cu teama.
De ce am cazut din nori
Pe pamantul fara flori?
Unde-i iarba cea curata
Proaspata, inmiresmata?
Unde-s vorbele soptite
Prin tufisuri verzi, pitite?
Stam pe-o banca undeva
Si privim in gol.
Nu ni se pare aievea
Ca frunzele cad domol
Si totul s-a sfarsit
Vorbele ti-au amortit.
Nu ma mai iubesti acum
Totul e rosu, scrum.
E o toamna tarzie
Intr-un miez de poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu