Film alb-negru

Intarziind cu clipele, cu gandul, cu pasii pe caldaramul rece al toamnei.
Intarziind intr-o intersectie, pe o strada aplecata, cu bratele desfacute in doua poduri
Marginite de ape, imbratisand trecatorii grabiti intr-o lumina rosie, rosie..
A semaforului. Un semafor ce nu pare sa aiba de gand a se innverzi o data
Sa-mi lase pasii sa treaca, sa ma scuteasca de acea senzatie dureroasa
Jenanta, plictisita, enervata. Nu as mai fi putut sa ascult nici muzica in stresul ala
Melodia se auzea undeva surd, la milioane de kilometri departare de urechile mele
Dar nu aveam ce face, decat sa stau nemiscata in fata celor trei intersectii, rand pe rand.
In spatele meu pleoscaia o guma de mestecat, spargandu-se intr-un "poc!" enervant iar si iar
Rasete, chicote, conversatii banale, neinteresante intre lazaristi
Ce ciudat ca nu era nimeni imbracat in albastru, nu stiu cum mi-a rasarit si ideea asta in minte
Cu vantul batandu-mi alene pe fata, jucandu-se in parul meu, invartindu-l iar si iar.
Priveam masinile trecand prin fata mea, in siruri siruri orizontale, negre si dreptunghiulare.
Oare de ce erau toate negre, ajunsesem sa ma intreb, oare oamenii duc intr-o asemenea masura lipsa de imaginatie incat sa-si vopseasca toate masinile in negru?!
Of, si spectrul solar banuiesc ca e destul de diversificat!
Cu toate astea, strangand sub palma rece cureaua gentii, ascultand un refren indepartat si un pleoscait de guma parfumata
Aveam impresia ca in fata mea se deruleaza un film alb-negru, fara sunet ... de care eu eram complet paralela.