Barbatul privea departe, printre picaturile transparente de ploaie. Parul ii era ud, adunandu-i-se in firicele negre, stralucitoare pe fruntea plina de ganduri. Mintea sa incerca sa adune faramele visului de asta-noapte - un vis ciudat, de altfel - dar sprancenele negre redau frustrarea sa in incercarea de a o face. Se incrunta. Surase. Chipul sau in geamul intredeschis ii reaminti de vorbele fostei lui amante (fusese o conventie secreta, intima intre ei sa se numeasca intre ei <amanti> si nu <iubiti> sau <prieteni> ca restul lumii) intr-o seara rece de iarna dupa ce trupurile lor calde isi conturasera formele pe patul alb, reflectandu-se in umbre pe perete.
- O, James, ce te incrunti asa la mine? Ai zice ca cineva ti-a stricat moralul cu vreo injuratura in loc sa ti-l indulceasca cu o sarutare...ai zice ca rezolvi iar vreo ecuatie plictisitoare la matematica si nu sa ma privesti pe mine...
- Tu insasi esti un mister, incerc sa ti-l rezolv...inca...
Apoi o intorsese pe spate, privindu-i atent chipul. Ii conturase cu degetul linia nasului, coborand lin, arcuindu-si varfurile in sprancene deasupra ochilor mari si negri...linia gurii cu buza de sus usor ridicata, obraznic in drum spre nas. Gura ce rasese cristalin sub a lui, vazandu-i privirea serioasa:
- James, o sa faci riduri tot uitandu-te asa la mine, la ecuatii, la...
Dar el ii acoperise gura cu un sarut...si nu apucase sa auda din cate motive ar putea sa arate la 30 de ani ca la 40...
Caci nu mai conta. Nimic nu mai conta cand era cu ea...De ce nu a continuat sa creada asta?
love it!continua ca o faci bine
RăspundețiȘtergere