"Era o vara foarte instabila. Incepusera caldurile si incercai sa te strecori la umbra in timpul zilei, iar in unele nopti nu suportai sa dormi acoperit de cearsaf. Dar erau si zile, prea multe chiar, de tulburari atmosferice - cerul incarcat de electricitate si un gust ciudat, ca de metal, in gura - cand aerul era insuportabil de umed si norii grei se comasau cu incetineala in dupa-amiezile lungi. Oamenii se plangeau de dureri de cap. Si cand se lasa intunericul, norii capatau in sfarsit sens si se spargeau, te simteai de parca ti-ai fi tinut respiratia toata ziua si acum puteai sa iei in sfarsit o gura de aer, ieseai pe balcon, daca aveai o priveliste ca lumea, si te uitai pe deasupra orasului la spectacolul inundatiei aproape ca iti venea sa razi cand vedeai mâţa care tocmai o zbughise de-a curmezisul strazii, iluminata o clipa de stralucirea alba a unui fulger, orasul scaldat in lumina, tremurand de tunete si umezeala, orizontul trosnind de electricitate. Era chiar frumos."
("Si dulce e lumina" - Philip Ó Ceallaigh)
dar si acum mai e asa uneori
RăspundețiȘtergere