joi, 14 iunie 2012

Tirada inocentilor III - Dialog superior

As avea o singura curiozitate: De ce nu m-ai ucis inca?
-Ce fel de intrebare e asta?
Asta e intrebarea mea. Este ceea ce aleg sa stiu.
-Esti constienta ca ai dreptul la o singura intrebare, acum si pentru totdeauna?
Te mai invarti mult in jurul cozii? Da, sunt perfect constienta. Nu am nicio curiozitate in ceea ce priveste lumea asta vie idioata. Vreau doar sa stiu de ce nu m-ai trimis inca dincolo, in lumea moarta.
-Stau si ma uit la tine, copila suparata pe viata, fetita naiva, ce te-ai astepta sa-ti raspund? Ceea ce cauti nu-ti pot oferi - nu-ti pot spune ca intreaga lume se invarte in jurul tau, ca esti un unicat si ca o sa ai un rol extraordinar in vietile a mii de oameni. Tu mi-ai cerut un raspuns, nu o dorinta. Ia loc atunci si asculta:


-Fiecare om are o scurta durata de viata, pe care eu aleg sa i-o curm la un moment dat, timp in care viata lui se va desfasura ca a oricarui muritor - simpla sau colorata de idealuri si vise marete fara sanse mari de izbanda, inconjurat de altii asemenea lui - oameni care nu sunt alesi intamplator sa fie acolo, ci meniti sa se intersecteze candva si sa-si influenteze vietile reciproc. Vezi tu, mereu vi s-a parut ca, privindu-i pe toti in jurul vostru, siroind liberi in grupuri de toate formele si marimile, ati fi putut fi cu oricare dintre ei, i-ati fi putut atinge si saluta si cunoaste si iubi si avea aproape - aproape ca o prietenie universala - puteati alege primul om de pe strada si incepe sa ii vorbiti. Dar, nu ar fi avut cum sa va vada, cum sa va placa, sa va distinga in acea multime ca fiind un posibil prieten sau posibil suflet de care sa se agate si sa-l numeasca perechea sa daca el, in destinul sau, nu a fost, ca sa spun asa..."programat" pentru asta...
Sa inteleg ca suntem un soi de roboti?...
-Nu. Sunteti ceea ce sunteti, ceea ce ati fost meniti sa fiti - fiinte umane, cu sentimente si gandire, nu ma intelege gresit. Doar ca sunteti simpli pioni pe o tabla de sah. Desi pare ca aveti aceasta posibilitate, voi nu puteti alege nimic din ceea ce nu este menit pentru voi, din ceea ce nu va este permis sa iubiti, sa aveti, sa va insusiti.
Si unde este liberul arbitru atunci?
-Ar trebui sa stii deja ca regulile lumii voastre marunte nu se aplica si noua. In niciun caz nu este valabil intre noi doi, de exemplu.

-Bine, acum, intorcandu-ne la intrebarea ta, exista totusi o regula. Dupa cum ti-am spus, fiecaruia dintre voi ii este rezervata o perioada de viata dupa care ii provoc o moarte mai mult sau mai putin placuta si s-a terminat. Doar ca si noi mai gresim uneori. Uneori, voi fiind atat de multi, iar noi atat de putini, se intampla sa uitam, sa omitem pe cate cineva.
Cum adica sa omiteti?
-Sa uitam. Sa ne ducem misiunea pana la capat in unele cazuri, foarte rare...
Adica sa-i omorati. De ce nu spui cuvantul?
- Asa. Tu, draga mea, din fericire, te numeri printre aceia pe care i-am uitat.
Din fericire?! Sa inteleg ca nu m-ai omorat pentru ca ai uitat?
-Da.
Si ca, teoretic, viata nimanui nu mai este si nu mai poate fi legata de a mea, inclusa in destinul meu - cum spuneti voi?
-Da.
Sa inteleg ca nu a mai ramas nimic pentru mine. Nu mai mi-e menit sa "fac ceva maret", semnificativ de acum inainte, cel mult nu ceva care sa aiba vreun efect asupra vietii cuiva?
-Cam asa ceva.
Deci eu, practic, nu mai exist.
Sa inteleg ca, pana la urma, sunt un unicat.
-In mod ironic, as putea spune, da.
Si totusi, cand voi muri atunci? Doar n-o sa traiesc vesnic.
-Nu, sigur ca nu. Vei muri atunci cand puterea trupului tau muritor va colapsa, cand inima ta umana va inceta sa mai bata, si tu, o data cu ea.
Am inteles...
-Bine atunci, cred ca asta e raspunsul la intrebarea ta, cu placere.
Multumesc. Stiu drumul spre iesire, nu e nevoie sa te deranjezi. Oricum nici nu ma vor mai observa la iesire. Sunt invizibila doar...
-Nu, nu esti. Stii doar.
E ca si cum as fi. Voi fi singura pretutindeni, pentru totdeauna.
-Doar pentru o viata de om. Ar trebui sa te consideri norocoasa pentru sansa care ti s-a acordat. Inca traiesti. Si inca te ai pe tine insati.
Prea putin.

4 comentarii:

  1. DOAMNE. E superb :o33.
    Esti absolut geniala.. :|
    As vrea sa am imaginatia taa :o33

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow. Cat de frumos si cat de ... dramatic totodata. Sper ca nu e o conceptie asupra vietii tale. Pentru ca ar fi una gresita, zic eu. Fiecare, la un moment dat, va juca un rol f important in viata cuiva. Fiecaruia ii este dat sa faca ceva maret.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu as putea spune ca este exact o conceptie asupra vietii mele. doar ca, uneori, chiar cred asta. cel putin, la asta ma gandeam zilele trecute si m-am gandit ca ar fi bine sa scriu ca sa tin minte pentru mai tarziu.

      Ștergere