Mitul printesei albe

"Lips red as blood. Hair black as night. Bring me your heart my dear, dear Snow White."

Cine stie ce e in spatele fiintei cu piele de zapada, cu par negru ca smoala, cu trup mic si firav in anii cruzi ai tineretii? Un picur de sange aluneca in miezul greu al iernii pe un cristal de omat, o apa inghetata fara speranta de a fi atinsa vreodata, capata brusc gustul sarat al rosului cel mai adanc, si se topeste incet, ametit de aroma vietii, cufundandu-se adanc in pamant. Am simtit, o clipa, pe buzele decolorate de moarte, tremurul cald al sangelui. Am simtit ochii atintiti asupra mea, am simtit uimirea strapungandu-mi trupul fara vlaga si am stiut ce s-a intamplat. Eram alba, dar nu de albul pur al mintii neprihanite de copila, ci de boala si de moarte; eram neagra, dar nu de conturul gros al liniilor hotarate ce traversau pana de corb, ci de murdarie si pacat; eram rosie, dar nu de curajul nebunesc al singurei flori de trandafir aventurate dimineata langa spinul uscat al ferestrei reginei, ci de durere, de ultimul sughit de sange din corpul scuturat de spasme. M-ati vazut pe mine, dar nu pe cine credeti ca ati vazut. Mi-ati vrut inima imediat, dar nu stiati ca nu mai batea de mult timp asa ceva in mine. Ati crezut ca ati vazut speranta, dar nu era decat spaima si frig in trupul secatuit de viata.