Mereu mi se pare ca timpul a trecut prea repede. Si nu este ca si cum ar fi fost minunat, si o sa imi fie dor neaparat de vremurile trecute, de oamenii pe care i-am cunoscut, de lucrurile pe care obisnuiam sa le fac, de rutina mea zilnica si oarecum draga in stabilitatea ei, in confortul pe care mi-l oferea.... ci este senzatia ca mereu a lipsit ceva. Ca mereu am uitat ceva... pe drum, prin viata, prin zilele acelea insorite cand ma trezeam diminetile cu zambetul pe buze si cu asteptarea in suflet. Ca mereu trebuia sa se intample ceva, ceva in plus, ceva care ar fi dat un cu totul alt gust acelor vremuri si le-ar fi pastrat altfel in amintire, ceva care ar fi facut ca totul sa conteze cumva, ceva mic, marunt, care mi-a scapat, dar care a fost acolo tot timpul... si nu l-am gasit, si nu s-a intamplat.
Poate era un El de care aveai asa mare nevoie.Un El care sa-si puna amprenta pe toate amintirile tale.
RăspundețiȘtergerepoate ca uneori nu numai dragostea conteaza...
ȘtergereE posibil ca uneori sa regreti ca nu ai facut ceva, ca nu ai zis ceva,ca nu ti-a dat seama de un anumit lucru,ca nu ai vrut.Cu gasitul e mai greu,totul uneori pare a fi atat de intamplator,dar cred ca tuturor li se intampla asta.
RăspundețiȘtergerece regret eu în viaţă? că nu mă pot întoarce la momentele frumoase şi să lă trăiesc de un miliard de ori mai intens....
RăspundețiȘtergere(frumoasă postare)