Bronz

Zilele de vara ii dadeau un luciu extraordinar. O vedeam cum se coace la soare linistita si gemand de placere ca o poama cruda ce capata culoare; o curatam serile de praful fierbinte din oras si o descopeream rosie si tare sub mirosul intepator al transpiratiei ei ce-mi aducea aminte de gustul corcoduselor verzi necoapte; ii mangaiam cu grija corpul ars de soare si o strangeam aproape, asteptand sa se decojeasca precum o fructa de portocala, pocnind parfumata sub straturile de bronz colorat, si sa-nfloreasca-n mine miezul alb mai dulce ca niciodata. Rosie, cruda sub invelisul ce o proteja, acum aproape ca o puteam vedea in intregime, aproape ca si cum vederea ar fi trecut de straturile aramii de piele, aproape de oasele albe, necolorate, ce contrastau pe sub coaja subtire a pielii ramase cu muschii vinetii, iritati de arsura. O iubeam in zilele de vara, doamne, mai mult ca in oricare anotimp, caci o descopeream de fiecare data alta cand renastea in razele de soare, iar invelisul ei cadea, lasand loc unui altuia, cald si necenzurat, sub luminile slabe ale asfintitului care nu o mai furau ca altadata de langa mine.