“Eu n-am sărutat niciodată zarzări înfloriţi. Eu mi-am muşcat buzele,
pentru că nu ştiam cine sunt. Eu mă întrebam şi mă chinuiam să răspund
şi mă ofileam negăsind răspunsuri. Eu îmi simţeam carnea tremurând şi mă
loveam, pentru că eram sărac şi nu puteam face ce făceau ceilalţi.”
("Romanul adolescentului miop" - Eliade)
Eliade-cel care ma fascinat prin scrierile sale din totdeuna.Are un fel aparte de a-si exprima gandurile si asta-mi place.Putin l-au inteles,chiar majoritatea colegilor mei imi spuneau "nu inteleg nimic din ce scrie Eliade".Eu l-am inteles,pentru ca traim odata ce citeam ceva."Nunta in cer" roman,l-ai citit??Impresionant.Delicat si in acelasi timp enigmatic.
RăspundețiȘtergereeste excelent citatul..dar are vreo legatura cu tine?ceva in comun?
RăspundețiȘtergereA: Am incercat sa citesc "Nunta in cer" pe la 13 ani, eram foarte mica si nu am reusit sa il gust pe vremea aceea asa cum s-ar fi cuvenit. Presupun ca ar trebui sa incerc si acum, sa vad in ce fel o sa il percep la o varsta mai...matura ca sa zic asa. Are, intr-adevar, un stil aparte, si ma bucur ca exista oameni care apreciaza literatura autorilor romani.
RăspundețiȘtergereTavi: Chiar foarte multe, de fapt. Gandeste-te, doar, la cate sensuri ascund aceste doar cateva cuvinte. Poate intr-unele din ele te regasesti si tu, cine stie. Eu cred ca proza romaneasca, in special cea a lui Eliade, are un caracter universal, ne cuprinde pe toti in randurile sale si pe niciunul in acelasi timp. Este ca si cum ar spune o poveste despre sufletele noastre, nu despre noi ca persoane.