duminică, 9 septembrie 2012

"Ţuţu"


Numele ei nu putea fi mai simplu de atat, iar cele doua silabe se desprindeau sonor de pe buzele tuguiate, ca cerand chipul copilei al carei alint dulce se misca inca in camera goala. Caci copila nu mai era acolo. Nu mai era " Ţuţu " cea care isi aseza picioarele simplu unul peste altul, cu ochi nevinovati ridicandu-se catre peretele alb si intrebandu-se ce s-ar intampla daca ar zgaria cu unghiile acolo versuri de cantec, caci simte ca intre tamplele ei nu mai incape atata muzica cata ii ofera inima in fiecare zi. Nu mai era copila cea care isi pleca ochii incruntati peste acum caietul alb si zgaria cu creionul, iar nu cu carnea ei durerea din tamplele-i umflate de ganduri. Numele ei, plin si lung acum, rezoneaza in incaperea pustie, chemand din spate amintirea "Ţuţu"-lui dulce de altadata, sa-i mai spuna - da - sa-i mai spuna, despre ce inseamna sa fii vesel si nevinovat. 
Si acum s-au inchis in piele unghiile acelea, ca si viata, tremurand de durerea de a fi impinse atat de adanc in fiinta mica, cu degete scurte si ochi verzi, rostind prin bataile de inima cuvintele ce nu mai pot sa raspunda.
Catre un  "Ţuţu" mic si alb pe care il mai caut inca in randurile ei, in ceea ce a ramas si se numeste simplu insipid. incolor. inodor

3 comentarii: