Noaptea predispune la ganduri intunecate

Miroase a ardei copt. E noapte...si miroase a ardei copt. E aproape ca si cum soarele insasi s-ar coace pe iarba, acolo, de unde se ridica o vapaie, iar luna supravegheaza rece si impasibila, cu o figura de o indiferenta cutremuratoare moartea astrului dusman. Mirosuri dense se ridica din pamant, grele de substanta, si-n vara calda, mustind dulceaga in materiile cleioase, imi par in mod morbid placute, si le trag flamanda pe nas aroma delicioasa, asa cum se ridica valuri-valuri de dedesubt de unde sangele ars curge-n cheaguri groase din carnea crud-a stelei ce murea acolo.