luni, 27 august 2012

Cu funda cu tot

Ai putea la fel de bine sa-mi legi o funda in par, sa ma imbraci in hainele de ocazie si, cu pantofiorii de lac stramti pe care nu i-am purtat niciodata nici eu nici tu cand ti i-a cumparat bunica cu mai bine de 20 de ani in urma, si sa ma lasi undeva, la vedere, intr-o gara, asteptand urmatorul tren care e dispus sa ma duca mai departe. Asteptand urmatorul nefericit care va veni sa ridice coletul frumos ambalat si va fugi cu el pe unde apuca, crezand ca fura un bun pretios de pe o banca parasita si ca a dat norocul peste el, saracul. Sincer, il compatimesc. Dar mi-am promis sa nu scot un cuvant sa-l lamuresc cum sta treaba pana nu e prea tarziu si smulge hartia colorata de sub funda, acasa la el, in intimitatea a patru pereti mai mult sau mai putin albi si a unui bec mai mult sau mai putin spart. Pentru ca nu stiu cum se face, dar numai in locuri din astea nimeresc. Ar trebui sa fiu multumita totusi, nu asa ziceai? - Altii nu nimeresc nicaieri, si mucegaiesc cu hartie cu tot pe un peron rece si pustiu.

4 comentarii:

  1. atat de frumos scris, :x felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat! <3 foarte frumoasa postarea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hei! Ma bucur ca am "dat" peste blogul tau. Ai un stil aparte; imi place! Felicitari! :)

    RăspundețiȘtergere