Pilda bondarului

 Din punct de vedere aerodinamic, bondarul nu ar trebui sa poata sa zboare. Dar el nu stie asta si zboara in continuare...

"I-a atras atentia spatele irizat al unui bondar ce statuse pe pervaz si ce se indrepta acum usor spre camera lui. Corpul oval, verde cu auriu, era strabatut de douadungi fine, purpurii. Isi unduia antenele precaut pe masura ce avansa pe piciorusele-i subtiri, ca o panza de fierastrau, absorbit de propriu-i univers ce parea extrem de caraghios in curgerea involburata a timpului. Cu cat il privea mai atent, cu atat il fascina mai tare. Bondarul se apropia de el tot mai mult, de parca inaintarea lui fara rost s-ar fi dorit o lectie din care sa inveti ca atunci cand traversezi o lume in permanenta schimbare singurul lucru important este sa raspandesti frumusete. Ce-ar fi sa-si defineasca scutul ocrotitor al sentimentelor in astfel de termeni? Ar avea oare aceeasi gingasie si forta de protectie fata de lumea exterioara precum acest bondar?

   In acel moment, Kyioaki a ajuns chiar sa creada ca tot ce-l inconjura - frunzisul copacilor, cerul albastru, norii, acoperisurile - se infiripa si exista numai pentru a-i servi acestui bondar care devenise insusi centrul universului, elementul sau primordial."