Suspendat in gri

“Caut o culoare sa ma faca s-adorm

Suspendat in gri

Ca si cum n-as fi…”

Caut o galagie tacuta, si un alb intunecat sa-mi inchida ochii pe dupa pleoape, pana jos de tot, sub retina subtire, acolo unde irisul viseaza cu ochii deschisi invartindu-se ritmic pe pupila si refuza sa se inchida… Caut. Caut raspunsul la privirile intrebatoare ale ochilor din oglinda, caut dezlegarea nodurilor dintre fibrele de culoare de acolo, caut lumina in intunericul irisului mare, cascat ca o gaura neagra in centrul capului, duplicandu-se inegal pe celalalt centru, si denumindu-ma Ochiuzzi, cea din povestea cu doi ochisori.

Caut. Caut o tacere la toate gandurile acestea invalmasite in capul meu, care ma urmaresc si-n somn si pretind a avea puterea sa ma transporte acolo pentru o jumatate de zi, caci in ultima vreme prea dorm cu orele si uit de mine in inchisoarea somnului.

Caut. Caut o iesire. Si totusi caut sa intru. Caut sa adorm in nemiscare pe patul meu, si totusi caut sa ma legan de placere, suspendata deasupra, pe ochiul gaurit al lunii, care singur poate sa-mi faca ochii mei sa taca, amutind in fata golului imens ce absoarbe in intuneric si se absoarbe pe sine, chiar si pentr-o noapte.