Uratul

"Iadul nu seamana cu un cazan cu foc in care iti parlesti epiderma si nici cu o baie de aburi de sange in care iti arunci urletele. Iadul este cea mai concreta buda in care mi-a intrat sufletul, locul unde s-a scurs, s-a zbatut, s-a contorsionat toata mizeria din mine.

[...] Mizeria, scarba, uratul, minciuna, ipocrizia, duplicitatea, boala sufletului, tot ce este mai groaznic, mai meschin, mai cumplit in fiinta mea, hraneam indreptandu-ma spre nimic. Cand uratul te incolaceste nu mai ai discernamant. Uratul convinge usor, domina profund si se intinde in fiinta ta ca un cancer. Uratul apare in tine ca o tumoare a spiritului, ca un crin mucegait, care duhneste si al carui miros nu poti sa-l mai suporti pentru ca te inspaimanta. Numeni nu poate sa curete crinul din tine. Nimeni in afara ta nu ii cunoaste radacinile. Pot fi ancorate in rinichi, in plamani, in inima, in retina, in firul de par, oriunde. Si oricine ar intra din exterior ca sa curete, s-ar pierde. "

(Chris Simion)