'' Trag de toata fiinta sa reziste (...). Trei zile am derilat, termometrul s-a dus deja la 40 de grade, de doua saptamani organismul imi refuza orice aliment, apa imi ramane pe buze, hainele nu le mai suport pe mine, parca au gheare si ma ranesc, trupul imi e intins pe un pat de campanie, peretii albi ma apasa, fereastra cu gratii imi tine sufletul legat de trup, un miros vag de crini ma cauta, imi piaptana respiratia. Imi simt sufletul greu, de parca e supus unei anestezii. Ambele maini imi sunt anchilozate din cauza acelor de la perfuziile care-mi perforeaza venele, bandajul de la incheietura e fixat de bara metalica, ventilatorul se invarte deasupra capului si-mi aminteste de neputinta de a zbura, aripile-mi sunt legate, iar tranchilizantele pe care mi le prescriu sunt ingrozitor de mari, de parca ar trebui sa inghit niste mingi de rugby."
(Chris Simion)
P.S.: C.N.* - cardiologie, neurologie
P.S.S.: ...pentru ca eu nu am mai avut puterea sa ma gandesc la cele intamplate.
P.S.S.S.: ...nici eu nu as fi putut-o spune mai bine, oricum ar fi fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu