marți, 14 august 2012

Egoistul

De unde toata forta asta? De unde s-a adunat sa stranga cu dintii, de unde a izbucnit sa smulga si sa zbiere de singuratate? De unde toata posesivitatea asta, de unde vine sa ceara, cand inainte nu dadea doi bani.
De unde egoismul asta?...

Dar stia - vai - stia raspunsul. Era chiar in fata ei, in spatele ei, in stanga, in dreapta, sub si deasupra, peste cap si sub brate, si agatat de gat ca o spanzuratoare - era pretutindeni, aproape si totusi nevazut, insesizabil ca o panza de paianjen. Si chiar acolo, abia in intuneric, statea raspunsul ei - un copac cu frunze rare la fereastra. Un copac langa ea, un copac cu crengile mai-mai sa-i intre in casa, peste ea, cand era singura si dormea noptile inconstienta sub ramurile negre. Un copac arcuindu-se elegant in jurul trunchiului subtire, ca de fata tanara, dansand cu bratele incarcate de bijuterii verzi intinse, despletite ca intr-o daruire. Un copac privind nevinovat spre cerul de noapte, venit incet din pamant, intr-o nesfarsita ascensiune. Un copac. Cu ramuri crescandu-i mai intai mici, precum niste spini si apoi din ce in ce mai mari, dese si impodobite cu frunze, intepand dur in suprafata trunchiului si sufocandu-l de greutate. Un copac... crengi si niste frunze. Verzi, groase, sigure, inabusind... Verzi, de culoarea bacteriei, razand in vant cu trupul tremurand de greutatea otravei. Verzi, vii, muscand, cu urme de dinti de vietate pe la margini pe parcurs ce se dezvolta. Un copac... si multe sageti ce il strapung. Un copac... si moarte retinuta.
Un copac si moartea in spatele ei. Si din nou prezenta florii albe de crin. Mirosul puternic, dulceag al rasinii curgand din ranile proaspete. Rasuflarea petalelor ucigase intrandu-i in gura. Esenta lor intrandu-i in piept, langa inima. Senzatia extatica data de aroma aceea minunata, floarea respirand precipitat in arterele innebunite de placere. Ritmul accelerat al batailor de inima, rasunand in pereti, disperand sa retina sentimentul acela inauntrul lor. Numai acolo, niciodata in afara, niciodata mai departe de ea, niciodata pentru altcineva.

2 comentarii:

  1. Egosimul se regaseste peste tot din pacate.Descri totul atat de frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce descriere frumoasa a copacului ai facut!

    RăspundețiȘtergere