Sec.

Oamenii sunt atat de lipsiti de orice sentiment. As prefera sa fac dragoste cu cainii.

Cuvinte noi

De cand ma cunosti ai inceput sa cauti sa ma intelegi prin dictionare, carti, prin hartii vechi, uneori chiar si in inventare de plante, insecte - poate ai sa ma gasesti pe undeva. Ma iubesti invatandu-ma ca pe o limba straina, greu descifrabila de care nu ai auzit vorbindu-se niciodata; luandu-ma incet si citindu-ma mai intai dupa buze, apoi dupa bataile de inima de la extremitati, sunand vocalele si consoanele sufletului meu... Totul iti este nou, ma atingi atat de incet de parca ti-ar fi teama ca nu exist de fapt, si ca o sa dispar, ma pui sa repet cuvinte sa nu uiti limbajul proaspat deprins. Limbaj ce numai cu mine il poti exersa. Dragostea este codul nostru Morse secret pe care nu il mai cunoaste nimeni.

The monster within

Ceva albastru traieste in mine si se hraneste cu bucati din cerul stomacului meu, respira aer aromat din plamanii ce trag bezmetic sentimente in piept si expira fum pe cealalta parte prin cercuri perfect rotunde de durere... bea din sangele meu si ma musca de incheieturi pentru stabilitate intre peretii trupului meu, dormind relaxat cu crestetul intins catre inima si membrele rasucite spre buric. Sta cu gura cascata, caci sforaie in timp ce doar(m)e, iar in horcaiturile lui intrerupte sta sa-mi inghita organul principal, zguduindu-l din firele ce-l tin spanzurat in centrul corpului acesta pamantesc de muritoare. Firele vietii lui sunt atat de fragile incat ma surprind uneori tresarind cu spaima sa nu fiu inghitita inauntru in timp ce dorm, atunci cand constiinta si o urma de sentiment ce ma tineau stabila in timpul zilei ameninta sa ma paraseasca de tot...

...ai sa stii sa ma chemi inapoi?

Adanc inauntrul ei ea stia ce simte fata de baiatul dulce, pasionat de langa ea. Iar acele sentimente erau de grija, drag, uneori chiar si dor, dar cumva intelegerea lor s-a pierdut undeva intre nesiguranta si teama, intre inima si gura, dar inainte de aceasta – intre amintirea senzatiei de simtire si cea de vegetatie absoluta in care fusese lasata sa incremeneasca pana la putrezaciune in ultima vreme... si ea s-a pomenit fara sa vrea spunand cuvintele gresite si, cel mai adesea, nimic de-a dreptul. Buzele pareau lipite deasupra formelor chinuite ale sentimentelor incercand sa se strecoare in afara, printre ale lui, sa ajunga cumva inauntru, pana in sufletul celuilalt, sa-i vorbeasca inapoi.

Daca ai sa ma pierzi...

Intoarce-te... inainte sa ma invat cu « a nu fi »-ul etern al zilei de maine, inainte ca lipsa sa se transforme in uitarea « te iubesc »-ului de ieri, inainte ca lacrimile sa se transforme in incremenirea chipurilor ce isi canta numai in piatra sentimente inghetate... Strange-ma in brate inainte sa uit forma palmelor tale pe pielea mea, vorbeste-mi inainte sa uit glasul – singur el - ce imi poate opri gandurile de moarte inainte sa adorm, sopteste-mi numele inainte sa-l uit eu insami... caci numai de pe buzele tale se naste sufletul meu, numai rostit poate fi el invocat din nou, de acolo din strafundurile sinelui meu, unde a invatat sa respire pe intuneric, sa vada in sufocarea cea mai densa, sa se afunde unde nu credea ca poate cadea mai adanc...

Variatii - cruzime

Caisele luate din frigider au miros de iarba cruda. De primavara aproape. De parca timpul s-ar intoarce inapoi, iar racoarea unei ore atat de inaintate in noapte imi aduce inapoi arome si sentimente din alte anotimpuri, alte timpuri, alte trecuturi... Oare cum ar fi fost sa nu se termine niciodata primavara asta ? Sa traim intr-un incipit nesfarsit, in corpurile incordate de dupa inghet, crude inca in valtoarea vietii, virgine sub soarele violent, lacom, mancandu-ne carnea dulce in orele diminetii... atunci cand roua proaspata ne atinge trupurile albe, aspre de petala inca nedezvoltata de floare, cu tepi si puf greu rasarit pe bratele intoarse, acolo unde venele verzi urmaresc seva amara pe sub pielea fina... Cred ca as putea-o dezlipi-o si cu o singura miscare mai dura a degetelor, ca si cum as decoji un fruct sau as rupe o tulpina in doua... Dar mai degraba as deface-o cu dintii, sa gust sangele cald intre gingii, brut curs tocmai din vena, tocmai din tine intr-un moment in care ai respirat precipitat langa mine, tremurand sub atingerea mea si in urechea mea gemand cuvinte fara de inteles caci inca nu ai invatat sa rostesti ceea ce inima ta nu stie sa exprime. Sa gust sangele copilei mele de primavara, sa o fac sa o doara, sa o fac sa tresara de surpriza sub colti grei de faptura pradatoare in zorii diminetii... atunci cand fiarele adormite se trezesc la viata, gemand de placere in colturile lor la vederea trupurilor crude proaspat izvorate din pamantul negru. 

 
Dar am sa-mi pierd viata in aceasta vanatoare nebuna ? -  in acest joc straniu al vanatorului catre prazile sale, nenumarate inca, al copilului inca pentru jucariile de toate formele si culorile, al terestrului pentru stelinul necuprins inca... al fiintei venita hamesita de sub pamant sa-si apuce fructul si sa-l inghita intre ghearele sale fara sa-l priveasca macar...

If you'll be the one to cut in me, I'll bleed forever

Daca tu o sa fii cel care o sa taie in mine, o sa sangerez in tine pentru totdeauna... o sa curg peste palmele tale infipte inauntrul meu ca si cum as iubi ghearele aducatoare de moarte, o sa imi aplec capul sa ti le sarut ca si cum nu m-ar durea pieptul si sufletul sa ma indoi catre tine, o sa te las sa ma ucizi incet si cu placere ca si cum mi-as adora calaul. Precum insecta cea fara de vointa isi priveste in extaz ucigasul cu degete lungi si pricepute, infasurand-o in ea insasi pana la sufocare... gustand carnea dulce pana la putreziciune, iubind trista fiinta pana la moarte. Dar traim in vremuri aspre... iar intunecaciunea sufletelor noastre, cazute acum, nu ne mai permite sa tanjim nici catre o astfel de dragoste, nedemna inca, desi cruda si murdara in actul ei morbid, a neputintei placerii fara de durere... si existentei iubirii fara de moarte.

O noua viata se va naste dintr-un act de crima. Iar acea crima va fi moartea sufletului meu. Dar eu nu voi disparea. Nu tocmai. Nu in nefiinta. Nu asa. Voi fi. Dar nu mai pentru mine. Ci pentru pamantul asta dur. Si pentru dragostea ce se naste din mine.

"Eu vad forme pe pereti"

Mii de schelete de fluturi sunt ingropate in peretele meu si bat noaptea din aripi aspre de var langa pat sa-mi aminteasca ca sunt acolo. In fiecare seara deschid ochii si imi privesc insectarul personal de fiinte lucitoare... eu le cred fermecate si le las aripile pricepute sa-mi lucreze printre pleoapele intredeschise, motaind a somn, sa imi lucreze gene negre si subtiri precum cele de zana, sa-mi sufle praf de stele pe sub par sa-mi umple gandul de imagini noi, sa-mi spuna o poveste prin falfait de foaie fina la ureche... Sa auzi o soapta de zburatoare este uneori mai linistitor decat o mie de vorbe frumoase ale oamenilor, decat o poveste la caseta de langa noptiera, uneori chiar si decat vocea mamei inainte de « noapte buna »..

Dar nu stii, n-ai sa stii... ca al tau este glasul ce il vanez printre batai slabe de fluturi, printre soapte scazute de zane si muscaturi incete de insecta. Glasul tau... si geamatul tau nesigur, tremurand ragusit pe gat cand te strangi langa mine sunt cele mai placute sentimente pe care le pot imagina inainte sa adorm.