vineri, 21 iunie 2013

“Would you do it with me - change the scars... and heal the stars.”


Ai simtit vreodata mahnirea nealinata a stelelor ? Le-ai imaginat vreodata drept fapturi de lumina, fara forma sau chip, sparte in taisuri ascutite patate de sange argintiu... rani supurand neincetat, neoprite, consumandu-le incet pana la tocirea completa... Cu lacrimi incremenite in margini colturoase, sarate, calcaroase, roase de un tortionar nevazut, pierdut in intunericul de nepatruns al noptii... Caci stelele sunt oarbe, ochii le-au fost absorbiti la nastere de propriul corp, din aceeasi durere care le absoarbe acum pe dinauntru, ca intr-un vartej in reluare, inghitind inauntru viata gazdelor sale astrale...Din rani de stele se naste tristetea mea, din durerea lor... durerea mea. Rani deschise sangerand noaptea, nesesizate de nimeni ca fiind rod al unui astfel de sentiment... semne, uitate in timp – cadavre descompunandu-se lent, apuse acum sute de ani lumina. Puncte albe spanzurate pe cerul impanzit de hoituri, moartea incremenita si neobservata privind atat de aproape, torcand deasupra precum o felina cu dintii ranjiti din tara minunilor, incet intinzandu-si ghearele spre noi... pana cand cerul va aluneca cu totul spre pamant, iar sufletele acum prezente in trupurile noastre vor fi stelele apuse demult in timp pentru vietuitorii inca ai altor planete, galaxii, lumi viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu