Te trag langa ei, te trantesc pe jos, iti smucesc tricoul de pe tine si te apasa tare pe piept... Isi indeasa pumnii cu gheare lungi, iscoditoare, sa patrunda inauntru, sa sfasie pielea fina ca si cum ar fi facuta din aer, si nu din materie solida, fara sa se preocupe de despicaturile dezordonate lasate in jur... Cauta in tine cum ar cauta intr-o groapa de gunoi, zgarmanind cu clesti mari, rosii, nemilosi la intamplare, din ce in ce mai adanc si cu o viteza din ce in ce mai dureroasa... Chinuitoare e apasarea corpului strain asupra ta, dar si mai chinuitor e sentimentul neputintei de a-ti lasa propriul suflet, cazut neajutorat intre coaste, violat de atingeri necunoscute. Fasiile de carne cad puturoase in jur, dezgolind oasele tot mai tare, stropind cu sange murdar albul peretilor lor, albul pielii tinere, albul sufletului de cristal... Cand isi termina lucrul, ghearele fioroase se retrag, maini mari si ferme, pline de par luandu-le locul. Si in timp ce se apleaca cu grija inauntru sa apuce intre ele miezul stralucitor al fiintei tale, fire de par si parfum greu de piele straina patrund inauntru, patand curatenia lacasului din interior... Se aseaza pe organe, precum buruienile si cresc mai departe din radacini, repede, in ritmuri ametitoare, sa sufoce organismele plapande gasite in interior. Se lungesc pe peretii stomacului, se incolacesc si te sufoca incetul cu incetul intre ramurile tari si grele de mizerie umana, pocnind in cresterea lor vertiginoasa in aschii negre pe organele vatamate pana la invinetire acum... dar tu ai murit cu mult inainte de asta, inca de cand inima ta a ramas fara vecinul ei de camera, iar sufletul ti-a fost smuls fara voie intr-o zi innabusitoare de iunie... Cand moleseala unui cer intunecat si pofta dupa sange nou si dulce scotea pradatorii la vanatoare.
O clipa
de neatentie, o clipa de sfarseala, o impunsatura scurta si abia simtita, iar
trupul tau tanar, abia iesit la lumina isi pierde viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu