Iubeste
caprioara cat inca mai rasufla doborata la pamant de sageata mortii. Iubeste
fiinta cat inca mai geme sub durerea grea ce o acopera de negura, iubeste-o cat
buzele-i mai sunt inca rosii sub sangele fierbinte ce le inunda... Si sarut-o.
Sarut-o cat inca, prin petele de putrezaciune ce-i acopera organele insuflatoare
de viata, sangele-i curge inca proaspat si dulce... Iar celulele stralucind de
culoarea neagra a mortii pot sa le mai recunoasca pe ale iubitului sau. Prin ochi
incetosati de efort si sentimente amestecate de frica si dor tipate din
sufletul fragmentat acum in cioburi ascutite... Ce se mai chinuie sa le adune
in tremur si disperare obosita pentru o ultima clipa de luciditate. Alaturi de
tine. In realitatea de dinainte de caderea cea fara de oprire..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu