duminică, 9 iunie 2013

Cand sufletul pleaca de acasa



Cand sufletul incepe sa devieze, afara din corp, catre alte persoane, intreaga constiinta a sinelui propriu este lasata de izbeliste, ratiunea parasita, inima – fara un vecin de camera care sa-i umple constant striatiile de sentimente lichide, consumate - scapata de sub control, mai innebunita si mai galagioasa ca niciodata. Bubuiturile, neregulate si lipsite de orice simt al ordinii sau al concordantei intre sunete, plesnesc in corp obsedante, intunecand judecata tuturor organelor nemiscate aflate acolo si dand integul lacas peste cap, de furie si gelozie dupa iubitul de curand plecat. Trupul nu poate functiona fara inima. Dar inima... nu poate functiona fara sufletul ei. Iar atunci cand sufletul in sfarsit se elibereaza de ea si invete sa se indragosteasca, viata noastra are de suferit mai mult ca niciodata. Intre doua respiratii intretaiate de pocnituri asurzitoare de organe, intre doua miscari necontrolate de tremur ale mainilor si picioarelor, intre doua pete mari de sange in obraji, sufletul nostru a invatat sa iubeasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu