Daca ai sa ma pierzi...

Intoarce-te... inainte sa ma invat cu « a nu fi »-ul etern al zilei de maine, inainte ca lipsa sa se transforme in uitarea « te iubesc »-ului de ieri, inainte ca lacrimile sa se transforme in incremenirea chipurilor ce isi canta numai in piatra sentimente inghetate... Strange-ma in brate inainte sa uit forma palmelor tale pe pielea mea, vorbeste-mi inainte sa uit glasul – singur el - ce imi poate opri gandurile de moarte inainte sa adorm, sopteste-mi numele inainte sa-l uit eu insami... caci numai de pe buzele tale se naste sufletul meu, numai rostit poate fi el invocat din nou, de acolo din strafundurile sinelui meu, unde a invatat sa respire pe intuneric, sa vada in sufocarea cea mai densa, sa se afunde unde nu credea ca poate cadea mai adanc...