sâmbătă, 29 iunie 2013
...ai sa stii sa ma chemi inapoi?
Adanc
inauntrul ei ea stia ce simte fata de baiatul dulce, pasionat de langa ea. Iar
acele sentimente erau de grija, drag, uneori chiar si dor, dar cumva
intelegerea lor s-a pierdut undeva intre nesiguranta si teama, intre inima si
gura, dar inainte de aceasta – intre amintirea senzatiei de simtire si cea de
vegetatie absoluta in care fusese lasata sa incremeneasca pana la putrezaciune
in ultima vreme... si ea s-a pomenit fara sa vrea spunand cuvintele gresite si, cel mai adesea, nimic de-a dreptul. Buzele
pareau lipite deasupra formelor chinuite ale sentimentelor incercand sa se
strecoare in afara, printre ale lui, sa ajunga cumva inauntru, pana in sufletul
celuilalt, sa-i vorbeasca inapoi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu