Un semn de sange va aparea pe cer...

... in momentul in care lumea a uitat sa mai existe cu adevarat, iar atunci vei sti ca a venit sfarsitul.
 
Un zmeu mare, cu colturi drepte si perfect ascutite, alunecand linistit pe cerul simplu de deasupra orasului in camasa gri, cu carouri intunecate reliefandu-se in varfuri de case si de capete negre de oameni... O zburatoare cu forme ciudate plimbandu-se calma peste viata fara culoare, doar in pete de gri, stralucind vulgar pe un cer fara de nori, fara de soare...stralucind vulgar cu buze intinse pana la capatul obrajilor in nuante aprinse de rosu, intr-un zambet straniu de fiinta fericita. Dintre dintii de un alb infricosator de luminos, murdaria rosului se intinde incet, iesind in afara si patand suprafata curata de sange negru si gros... prelingandu-se peste buzele neclintite in zambetul lor larg, peste barbie si apoi alunecand in prapastia neagra de dedesubt, pe orasul negru.

Mai intai un punct de durere rosie impregnat fara vina in tesatura camasii fara de pata, iar apoi tot mai multe, tipand parca disperare prin caderea lenta, precum a unor bombe deasupra unui oras linistit, calm ramas inca in asteptarea unui sfarsit ce spera sa nu mai vina... 

Un zmeu mare deasupra orasului fara culoare... Un avion de hartie cu marginile inmuiate de sange, impins la infinit pe suprafata gri a cerului, pana la dezintegrarea completa... Caci durerea nu dureaza niciodata o vesnicie, iar marginile roase de apa ajung sa se toceasca la un moment dat. Moartea. Inevitabila precum spargerea unui balon de sapun intre respiratii prea grabite de copii...