Droguri false..

Viata noastra se compune din respiratii. Daca inima noastra nu ar mai putea sa miste, daca ar deveni inerta precum o perfuzie lesinata de lichid, atarnand greu din trupul tau, am cadea oriunde ne-am afla, rapusi de sentimentul de povara al trupului ce ne cheama in jos, tragandu-ne ametitor, halucinant precum o bautura alcoolica inauntrul fiintei noastre, acolo unde nu se mai afla decat sufletul din lumina si simtirile, asteptand sa fie eliberate. Daca inima noastra ar uita sa mai existe, plamanii s-ar prabusi – pungi de plastic la pamant - , dezumflandu-se jalnic pe jos precum prezervativele stoarse de substanta. Sufletul nostru ar uita sa mai respire pamanteste, iar ratia de droguri puternice ce-l tineau pana atunci in capcana obsedanta a aerului ar fi taiata brusc, lasandu-l sa se zbata innebunit precum un peste pe uscat... Trupul s-ar umfla si s-ar strange precum o minge de cauciuc pana ar ramane fara niciun strop din ametitoarea otrava... Iar apoi, cu ochii goliti de culorile Pamantului, sufletul ar inceta deodata intr-un moment de tacere, constientizand pentru prima oara linistea adevarata in afara bubuitului inertic in vecinatatea caruia traise pentru decenii intregi. Simplu si firesc, ca si cum sunetele organului grotesc reverbrand prin oase odata disparute, drumul gandurilor in afara s-ar fi eliberat brusc, sentimentele ar curge in afara mea, odata cu amintirile si constiinta prezenta a eului sub forma pamanteasca. Ar iesi in afara, prin fibre de carne flasca, prin pori, evaporandu-se in aer precum un praf impercebtibil de stele... Si sufletul, si cu mine... cu totii am fi liberi. Odata ce am uita sa mai respiram...