vineri, 5 octombrie 2012

Acest post este pentru ca...



M-am gandit de prea mult ori sa termin, sa o las balta, sa-mi inchid gandurile si sa nu le mai pun nicaieri, pentru ca simt ca le murdaresc de atata alb cat e pe hartie. Gandurile mele sunt negre. Negrul pur nu poate fi stricat niciodata. Si, totusi, am gasit un mod de a-l strica... – lasandu-l sa cada. Si daca eu tot fac asta, daca tot imi las sufletul sa cada in mainile voastre, uite-asa – cald si brut – imi promiteti macar ca nu o sa faceti nimic din el ? Nimic, dar nimic de tot... Ca nu o sa-i dati nicio forma, dar absolut niciuna, si ca n-o sa va ganditi la el in niciun alt fel, sa-l schimbati, decat asa cum este el ? Pentru ca numai asa ar putea ramane gandurile mele vii... Si nu moarte, iar scrisul sa le fie priveghiul unei clipe.

5 comentarii:

  1. Promit solem...iar fraza "we're to young to be this sad " ma facut si mai optimista sa lupt pentru viata mea ,fiecare trebuie sa facem asa chiar daca credem ca nu mai putem!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mda. si totusi, asta este adevarul. indiferent cat am cauta sa ne prefacem..

      Ștergere