Acest post este pentru ca...

M-am gandit de prea mult ori sa termin, sa o las balta, sa-mi inchid gandurile si sa nu le mai pun nicaieri, pentru ca simt ca le murdaresc de atata alb cat e pe hartie. Gandurile mele sunt negre. Negrul pur nu poate fi stricat niciodata. Si, totusi, am gasit un mod de a-l strica... – lasandu-l sa cada. Si daca eu tot fac asta, daca tot imi las sufletul sa cada in mainile voastre, uite-asa – cald si brut – imi promiteti macar ca nu o sa faceti nimic din el ? Nimic, dar nimic de tot... Ca nu o sa-i dati nicio forma, dar absolut niciuna, si ca n-o sa va ganditi la el in niciun alt fel, sa-l schimbati, decat asa cum este el ? Pentru ca numai asa ar putea ramane gandurile mele vii... Si nu moarte, iar scrisul sa le fie priveghiul unei clipe.