« O femeie este un bloc dur in care nu intri : intr-atat o fisurasem pe ea incat nu mai strangeam in brate decat o gramada de ruine. Detineam asupra ei o putere fara margini. Ii sfaramasem resortul vointei, o tintuisem de mine printr-un carcan de fier. Ii delasasem trupul pentru a ma instala ca stapan in creier unde faceam sa domneasca teroarea. Ii dominam sufletul, ii modulam gandurile, ii regaseam in gura fraze pe care le pronuntasem cu o ora mai inainte, si sistemul sau nervos era in mainile mele o jucarie a carei claviatura o manipulam in toate sensurile ca pe un calculator. Era caricatura mea vie, umbra mea, reflexul meu grotesc, iar victima coopera cu calaul la propria sa distrugere. Devenea o creatura frenetica, mereu atarnata de bratele mele. Se agata de mine ca vermina, gasind in cosmar un fel de inunda ratiune de a trai care o mentinea pe linia de plutire. Persecutia ii ingaduia sa scape de singuratate, iar teama de a ma pierde se insinuase in ea intr-atat incat o facea sa masoare intregul vid al unei existente din care eu as fi absent. »
("Luni de fiere" - Pascal Bruckner)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu