"
Ferocitatea mea era o legatura prea puternica: prea mult aveam nevoie de
aceasta femeie pe care o supliciam ca sa nu devin la randul meu, desi
schingiuior, sclavul sclavei mele. Un sordid fara stralucire, sordidul
situatiilor iremediabil ruinate, ne rodea viata in comun."
("Luni de fiere" - Pascal Bruckner)
Nu percepeam alt mod de a ne trai
vietile – devenise un obisnuit, un necesar care ne colora vietile, rodandu-le
in acelasi timp de ce mai era frumos si curat in ele.
Ne raneam reciproc, ne uitam in
aceeasi oglinda si, cautand schimbarea si dispretul de sine, il loveam pe
celalalt, cu convingere, multumiti in turbarea noastra de rezultatele, daca nu
se puteau spirituale, atunci fizice de pe partenerul nostru de suferinta.
Eram retrasi, tampiti de lumea exterioara,
reusind numai afundarea in sinele celuilalt, cand noi, cautand de fapt
descoperirea propriului eu si justificarea metamorfozei deficioase, incercam sa
ne reparam mecanismele zdrobite prin nicio alta cale decat prin a le distruge
pana la ultima ramasita pe cele existente in speranta plantarii unora noi. Dar
nu eram, oare, constienti ca, ramasi fara niciun mecanism rational in
functiune, nu am fi fost nici pe departe in stare de asemenea lucruri.
Deveniseram, astfel, animale, ghidate numai de impulsuri si sentimente
interpretate pe de-a-ndoaselea care nu gaseau nicio alta satisfactie decat a-si
vedea propria suferinta materializata si in jumatatea lor, de care, in loc sa
se ajute prin iubire la refacerea sinelui pierdut, se descotoroseau frenetic,
considerand-o partea stricata din ei de care trebuie sa se elibereze. Nu
intelegeam ca sentimentele unuia pentru celalalt erau facute ca sa ne ajute, ca
aceasta daruire totala trebuia sa fie fara de durere, din dragoste pentru
reintegrarea lumii in dragoste.
Pana
unde avea sa ne duca asta ? Era prea multa nebunie, prea multa greutate in
gandurile astea pentru a ne fi date noua, cei care, intr-o slabiciune de-a
dreptul enervanta, abia reuseam sa ne ducem viata de pe o zi pe alta, traind-o
la modul extrem sedentar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu