Singuri impreuna

Imi place sa umblu strazile noaptea printre cladiri vechi si locuri artificiale puse alandala, crescute peste alte si alte locuri moarte, doar ca sa poata sa fie umblate cumva, asa cum fac trecerea intre orasul vechi si orasul nou... Imi amintesc de mine.

 Imi place sa umblu cu tine strazile astea pustii, strazile astea cenusii care, daca mai au un suflu, acela este al nostru – stafiile care nu-si gasesc linistea decat bantuind ce e trecut, ce e amintire si e trist. Ia-ma de mana si hai sa fim doar tristi pentru o seara. Lasa-ma sa fiu trist langa tine, lasa-ma sa fiu singur cu tine... Nu te uita la mine, dar sa stii in acelasi timp ca sunt acolo si ca, desi as fi vrut sa fiu singura in tristetea mea, am ales s-o impartasec cu tine. Dar taci... pentru ca altfel n-o putem gusta asa cum este ea – proaspata si nemuscata.