Si
deja nu mai reprezenta nicio surpriza pentru mine sa vad sangele negru
patandu-mi pielea, patandu-mi hainele si ramanandu-mi apoi uscat pe maini,
acuzator, ca fapta unei criminale. Poate pentru ca durerea devenise atat de
accentuata, incat metamorfozarea sa concreta pe fizicul meu nu-mi mai provoca
nicio reactie. Era ca si cum, asezata cu picioarele goale pe carbuni incinsi,
ajungeam sa confund sangele cu focul de pe jos, fara sa mai imi dau seama daca
durerea iesea din pamant... sau din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu