luni, 22 octombrie 2012

Tine-ti gandul cat timp vanataile se usuca spre galben...

Vrei sa-mi spui ceva ?

Dar esti ranit.
Tine-ti gandul cat vanataile se usuca spre galben si, daca esti vreodata esti prin preajma, in gangurile din spatele strazilor, sa nu te sfiesti sa vii – o sa port o incruntatura larga pe fata, precum un clown – sa nu te sperii de culorile pe care le am, asa ma imbrac eu de la o vreme...

Te-am vazut prabusindu-de langa ponton, niciodata nu te-am vazut asa derutata, impiedicandu-te intre picioarele tale, cazuta printre pietre murdare de apa de mare si sange sarat...
Si apoi...te-am vazut invartindu-te in piesele lor – nu te stiam niciodata in stare sa joci asa superficial, nu te stiam in stare sa zambesti in felul ala cu gura – larg si labartat incat sa ti se vada pana si gingiile, gingiile tale pe care inainte nici nu indrazneai sa le atingi cu altceva decat cu propria limba, curatand sangele vesnic dintre ele, de la atatea muscaturi...
Lasa-ma aruncat la o margine de strada seara, nu te sfii, si sa fii sigura... vreau sa te vad si maine, clown-ul meu cu gingii latarete, pentru o inca fanfaronada de jocuri triste.

Un comentariu: