Inevitabilul

 Nu poti sa intelegi fatalitatea trista a acestor lucruri... Nu intelegi ca nu trebuie sa plangi pentru ele, nu intelegi pentru ca durerea lor e mai presus de tine, pentru ca esti prea tanara, pentru ca ai inca un suflet de copil si nu stii sa privesti in interiorul lor... Daca ai face-o, ai stii ca altfel nu ar fi putut sa fie, ca tocmai felul in care s-au terminat le face atat de importante, atat de pure in felul mizer in care au sfarsit. Lucrurile acestea au fost facute ca sa moara, ele au avut un scop care s-a indeplinit, ele au stiut asta si au murit impacate – atunci tu de ce sa le pangaresti memoria plangandu-le ?... Nu intelegi ca inevitabilul lor a fost impins catre sfarsit tocmai ca tu sa reusesti sa traiesti ? Esti doar suma a unor alegeri nefericite pe ici si pe colo care, termninand inutil laolalta zeci de suflete straine, ti-au facut tie o portita sa existi.